Petre M. Iancu: Sansele bataliei pentru referendum si pentru democratie | COMENTARIU DW

Să se stea cu ochii ţintă pe executivul carmit, neoficial, de infractorul aflat la conducerea principalului partid guvernamental, ca şi pe planurile, ascunse deocamdată in sertar, de demontare a statului de drept prin ordonanţe de urgenţă este, desigur, bine. E un proiect care, in afara calităţii sale intrinseci, de a reliefa naţiunii ce miză are bătălia decisivă şi de a inchega frontul comun in jurul preşedintelui, singurul care dispune, prin votul popular, de o legitimitate comparabilă cu a invingătorilor in alegeri, dispune şi de o virtute suplimentară, importantă: aceea de a constitui proiectul comun capabil să coaguleze in jurul său, pe termen scurt, forţele care, indiferent de programe şi de orientare, doresc binele statului de drept.

acum 37 luni (27 Jan 2017)

Iancu susţine, pentru publicaţia Deutsche Welle, că cei care, mizand exclusiv fie pe preşedinte, fie pe patriotismul demonstranţilor, fie pe vest, s-au autohipnotizat şi riscă să rămană paralizaţi sau inadecvat poziţionaţi, referindu-se la dezbaterea pe tema justiţiei, discuţii care au revoltat opinia publică. Să se stea cu ochii ţintă pe executivul carmit, neoficial, de infractorul aflat la conducerea principalului partid guvernamental, ca şi pe planurile, ascunse deocamdată in sertar, de demontare a statului de drept prin ordonanţe de urgenţă este, desigur, bine. La fel, e cert că salvgardarea democraţiei de tentativa oligarhiei de a o surpa reclamă, pe langă refuzul fatalismului ca atitudine, şi ajutorul concret al tuturor forţelor responsabile.

In acest război dur declanşat de incercarea legiferării corupţiei, util ar fi, concomitent, in apărarea statului de drept, să se anticipeze următoarele mutări din perspectiva consecinţei lor. Recomandabilă este, de asemenea, trecerea in revistă a trupelor şi o evaluare judicioasă a instrumentelor aflate la dispoziţia apărătorilor statului de drept, din unghiul eficienţei lor pe termen scurt, mediu şi lung.

De partea bună a istoriei se situează deocamdată nu doar preşedintele şi partea cea mai dinamică a societăţii romaneşti, un substanţial segment din corpul magistraţilor, o parte fie ea şi mică a presei, Comisia Europeană, cu tot cu MCV, emigranţii şi aliaţii occidentali ai Romaniei.

Acestea fiind spuse, ar trebui să fie evident că preşedintele, in alianţă cu zecile de mii de protestari ieşiţi in stradă, cat se poate de legitim, in contra OUG-urilor dragniote cu dedicaţie pentru mari şi mici penali, au realizat o alianţă salvatoare in folosul statului de drept. Insă la fel de limpede ar trebui să fie şi altceva. O democraţie nu e posibil să se bazeze doar pe mişcări de stradă, iar votul şi majorităţile ar t... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro