>

Cu aproape sase luni in urma, la putina vreme dupa fuga Ceausestilor, pe 22 decembrie 1989, concetatenii nostri ce se adunasera in fata Comitetului Central prin balconul caruia defilasera deja tot felul de personaje din vechea nomenclatura - de la Constantin Dascalescu la Manea Manescu si Ilie Verdet - doritoare sa preia puterea, respinsesera clar orice formula de guvernare contaminata cu oamenii vechiului regim. si cu huiduieli provocate de simptomatica, de rau-prevestitoarea formula de adresare "tovarasi" a fost intampinat de multime si Ion Iliescu.

"Atunci-continua Seniorul - s-a nascut in capul unui cetatean foarte destept si foarte rafinat ideea ca pentru a pune stapanire peste situatie e nevoie de maturarea oamenilor, inspaimantarea lor si masuri pentru a-i trimite in casa, pentru ca prezenta lor in piata si in strada impiedica organizarea succesiunii."

Ca omul acela "foarte rafinat si foarte destept " a fost Silviu Brucan, asa dupa cum credea Corneliu Coposu, sau ca a fost Ion Iliescu insusi, are acum mai putina importanta. Cert e ca marea manipulare a reusit perfect si ca spre seara, atunci cand a prezentat la Televiziune documentul constitutiv la FSN si apelul acestuia, dl. Gabriel Liiceanu intr-un text dat publicitatii cu putine zile in urma, Ion Iliescu a preluat in acele ore si acele zile un popor bolnav, caruia in loc sa incerce sa-i scada febra, i-a sporit-o.

Operatia a continuat dibaci si ticalos pana in mai 1990, dar si mai departe, pana la marea "dezvrajire" din noiembrie 1996.

Numai "cresterea febrei" poate explica de ce in doar cateva luni de la acel "fara comunisti" din decembrie 1989 in mai 1990 aproape ca nu mai ramasese decat amintirea. Cert e ca in "duminica Orbului", pe 20 mai 1990, s-au prezentat la vot, conform statisticilor oficiale, 14.826.616 romani din totalul de 17. Monarhia, o solutie?), istoricul Lucian Boia ofera o imaginea extrem de exacta si o evaluare cat se poate de rea... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro