Performanta fara cinci degete. Povestea voleibalistei romance care a dus CSM Bucuresti in semifinalele Challenge Cup

Performanta fara cinci degete. Povestea voleibalistei romance care a dus CSM Bucuresti in semifinalele Challenge Cup

Tanara de 23 de ani, care este si una dintre cele mai frumoase voleibaliste de la noi, are insa o situatie mai bizara. Recunosc, au fost mii de lacrimi in urma vorbelor venite din partea unor oameni de la care nu ma asteptam, au fost lacrimi in urma soaptelor in autobuz , au fost momente de slabiciune cand ma uitam in oglinda si-mi doream sa fiu un om normal din punct de vedere estetic. De aceea le multumesc parintilor mei pentru viata pe care mi-o ofera si pentru puterea pe care mi-au transmis-o zi de zi, pentru educatia pe care mi-au oferit-o si, cel mai important, le multumesc ca exist!"

acum 101 luni (27 Feb 2016)

Tanara de 23 de ani, care este si una dintre cele mai frumoase voleibaliste de la noi, are insa o situatie mai bizara. Ii lipsesc doua de la stanga si trei de la dreapta. Nu mai vorbeste despre acest lucru, pentru ca nu vrea sa fie considerata o vedeta "ciudata", dar in urma cu trei ani si-a spus povestea pentru ziaruldearges.ro, poveste care e cu adevarat imperesionanta si pe care o puteti citi integral mai jos:

"Dumnezeu, daca iti ia, iti si da!" Nimeni nu se astepta ca acest eveniment sa mearga pe o cale ocolitoare si sa intervina in viata lor in acelasi timp doua stari emotionale total opuse: fericire, pentru ca aveau un copil, sau tristete, pentru ca fetita lor s-a nascut cu un handicap numit sechele amniotice, mai exact un copil caruia ii lipseau doua degete la mana stanga si trei la dreapta. cu parintii care erau fericiti ca ma au, dar simtindu-se neputinciosi in a-mi asigura o viata in care lumea trece cu vederea handicapul cu care ma nascusem.

Nu-mi amintesc exact cand am constientizat defectul meu si nici nu mi-am intrebat parintii despre acest eveniment, tot ce stiu este ca am avut o viata normala, in care doar adultii isi puteau da cu parerea despre ce viitor as putea avea. personalitatea m-a ajutat inca de la gradinita sa interactionez cu ceilalti copii in mod normal, neavand probleme, dar la varsta aceea nu stiu daca eu eram puternica sau eram toti prea mici ca sa ne dam seama despre tot ce se intampla". In acel moment am simtit ca totul se schimba: copii care se uitau ciudat, care puneau intrebari la care nici eu nu stiam cum sa raspund, auzeam uneori povesti intregi despre viata mea, neadevarate, dar care in acel moment ma puneau pe ganduri.

Parintii mei au stiut sa-mi povesteasca mereu despre nasterea mea exact cum as fi inteles eu in perioada aceea, dar uneori simteam ca unele lucruri ma depaseau in momentul in care ajungeam in fata altor oameni necunoscuti, cu alte intr... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro