Pe marginea drumului. "In Romania, drumurile nationale sunt legitimarea dispretului fata de dimensiunea rurala a tarii"

Pe marginea drumului.

> Drum de tara si drum de vacanta, intr-o vara mai fierbinte decit in toate fantasmele copilariei, de la Iasi la Satu Mare, pentru a taia mai apoi un colt de Ungaria, a depasi Slovacia si a cauta un pic de umbra, de negasit de altfel intre hoardele de turisti, in Muntii Tatra, de partea poloneza.

acum 82 luni (17 Aug 2017)

>

Drum de tara si drum de vacanta, intr-o vara mai fierbinte decit in toate fantasmele copilariei, de la Iasi la Satu Mare, pentru a taia mai apoi un colt de Ungaria, a depasi Slovacia si a cauta un pic de umbra, de negasit de altfel intre hoardele de turisti, in Muntii Tatra, de partea poloneza.

Drumul lung e in sine o materie sensibila, ca o pelicula de caolin moale pe care imprimi in timp scurt zeci de amprente subiective, drumul e o desfasurare de judecati de valoare, iar concentrarea in timp le confera o nesperata stabilitate, drumul lung lasa in urma o dira groasa de melancolie si presoara, ca niste pietricele pentru a-l recunoaste si altadata, zeci de clisee.

Pe marginea drumului, satul se iscaleste cu nume de poveste - Ileanda, in Maramures - si peste denumirea aceasta de basm suprapun doua imagini: taranul la bustul gol care duce, pe marginea drumului, tinand-o de picioare, cu capul in jos, o barza, si regele TIR-urilor, pesemne, soferul subtire ca o insecta care coboara, pe marginea drumului, din cabina cit un cap de dinozaur, incaltat cu slapi, postmoderne sandale ale lui Hermes.

Dar cel mai frapant dintre toate e sentimentul ca, mai ales in Romania, drumurile nationale sunt ziduri miscatoare care despart radical satele in doua, vecinii de pe o parte a strazii nu pot traversa la vecinii de pe partea cealalta, nu exista pasaje pietonale si nu exista trotuare, exista doar imperialismul discretionar al masinilor, vijiitul lor continuu, cu mult peste viteza legala, etalarea primitiva de (cai) putere.

Cum treci granita la Petea, satele din Ungaria nu sunt deloc mai faloase, casele n-au garduri mai vopsite, bunicile n-au pestelci mai frumoase, (poate doar natura isi permite o mica diferenta, sa nu faca atita risipa de clorofila ca in Romania), si totusi la 50 de metri de frontiera incep pasajele pentru pietoni, clipocind din semafoare, in satul in oglinda de dupa granita exista trotuare si exista, fara nicio ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro