Nu incape nicio indoiala ca printre zicalele suprarealiste (adica greu de imaginat in sensul propriu si aproape imposibil de tradus in alte graiuri) ale limbii romane se numara si cea care se refera la "a avea scaun la cap".

Amintita expresie - de altfel foarte folosita in vorbirea curenta - face parte dintr-o colectie impresionanta de zicale pe seama creierului, mintii, inteligentei sau caracterului uman, toate simplificate, pentru usurinta exprimarii, la simplul cuvant "cap".

Cateva expresii la indemana ar fi: cu noaptea-n cap, cu gargauni la cap, batut in cap, a se da peste cap, a nu sti unde-i este capul, a-si pierde capul, a umbla cu capul in traista, a-si lua lumea in cap, a se da cu capul de toti peretii, a sta pe capul cuiva, a si-o lua in cap, a se urca in capul cuiva, a-si bate capul, a face capul drojdie, a-l taia capul, a-i canta sticletii in cap, a-i face cuiva capul calendar, a-i sari ochii din cap, a nu avea cap, in ruptul capului si altele.

Revenind la expresia "a avea scaun la cap" se cuvine a spune, inca de la inceput, ca desi prin"scaun" intelegem indeobste o piesa de mobilier pe care se aseaza o alta parte anatomica decat capul, in contextul de fata este vorba de cu totul altceva. In esenta, scaunul inseamna intelepciune, dreptate, chibzuinta, asa ca oamenii l-au atasat de cap, metaforic vorbind, pentru a arata ca acea persoana este cu o minte deosebita, nu ca ar umbla la propriu cu un scaun pe crestet, ceea ce numai dovada de intelepciune n-ar fi", spune profesorul de istorie Adrian Toma.

"Sa nu uitam ca institutia papala se cheama si Sfantul Scaun, iar domnitorii romani isi alegeau o cetate de scaun, care nu insemna doar ca acolo se afla tronul voievodului, ci si ca de acolo se revarsa intelepciunea si dreptatea peste supusi", spune profesorul.

Cam acelasi sens cu "avea scaun la cap", il are si expresia " a fi om asezat", in ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro