Organizarea pastorala in Apuseni. Cum au supravietuit muntenii de-a lungul secolelor cu reguli simple si ingenioase

Organizarea pastorala in Apuseni. Cum au supravietuit muntenii de-a lungul secolelor cu reguli simple si ingenioase

Inca din cele mai vechi timpuri, locuitorii zonei montane a Apusenilor au inteles ca pe solurile sarace productia de cereale si, implicit supravieturirea, depindea de "ingrasarea" terenurilor, preoces la care erau folosite in special oile. Suprafetelor mai mari de teren ce era gunoit trebuia sa le corespunda un numar mai mare de animale, dar care consumau peste iarna mult fan, pentru care era nevoie de multe brate de munca la cosit si la stransul lui. Daca vitele erau manate din urma de baietii mai mari folosindu-se de biciul din care pocneau cu anumite semnificatii, oile erau duse de femeie si de copii mai mici, care dau dupa ele cu japalici de salcie, o mostenire straveche pastrata inca in Apuseni, obicei ritualic de fortare a vitalitatii si norocului.

acum 32 luni (10 Mar 2018)

Inca din cele mai vechi timpuri, locuitorii zonei montane a Apusenilor au inteles ca pe solurile sarace productia de cereale si, implicit supravieturirea, depindea de "ingrasarea" terenurilor, preoces la care erau folosite in special oile.

Suprafetelor mai mari de teren ce era gunoit trebuia sa le corespunda un numar mai mare de animale, dar care consumau peste iarna mult fan, pentru care era nevoie de multe brate de munca la cosit si la stransul lui.

S-a impus astfel alternanta tarina-imas, adica intr-un an terenul se ara si se semana, in celalalt se pasuna si se gunoia natural prin prezenta oilor si vitelor mari la pasunat, cu exceptia boilor, care se duceau in ciurda pe platourile montane. Tot spatiul acesta pastoral era impanzit de colibe si de staule, cate 10-20 pe cate un versant.

Pe tarla, mai aproape sau mai departe de coliba, era staulul in care erau adapostite oile pe timpul noptii, langa care se afla cramba, un adapost mobil de doua persoane asezat pe talpici de sanie, facand astfel mai facila deplasarea ei. Mai ales pe inserate, dupa ce oile si vitele erau asezate la locul lor, tot imasul vuia de chiote, de apeluri catre vecini si nu numai, prin care tinerii isi exprimau prezenta si atasamentul intr-un spatiu nocturn devenit nesigur. Iesitul la coliba Iesitul din tarina la coliba se facea de obicei dupa sfintii Constantin si Elena si era insotit de un adevarat ritual. Imediat se ducea staulul pentru oi si cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stana, de care avea grija femeia.

Daca vitele erau manate din urma de baietii mai mari folosindu-se de biciul din care pocneau cu anumite semnificatii, oile erau duse de femeie si de copii mai mici, care dau dupa ele cu japalici de salcie, o mostenire straveche pastrata inca in Apuseni, obicei ritualic de fortare a vitalitatii si norocului. In zilele de sarbatoare, activitatea la stana era preluata de cei varstnici, cei tineri urmand sa mearga in sat la hora... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro