Operatiunea umilirea lui Dodon in fata lui Putin: Vladimir Plahotniuc vrea sa arate Rusiei cine e seful

Operatiunea umilirea lui Dodon in fata lui Putin: Vladimir Plahotniuc vrea sa arate Rusiei cine e seful

> Dupa pornirile sale antistatale pe mana vicepremierului Dmitri Rogozin, declarat persona non grata de catre Guvern, Igor Dodon a mai incercat sa faca onoare statutului sau de pro-rus si itelor care-l coordoneaza de la Moscova prin decorarea separatistilor si trupelor de ocupatie, sarbatoare distrusa de blocarea lui Rogozin in afara teritoriului Republicii Moldova. In timp ce Igor Dodon a atacat si interpretat Declaratia de Independenta - pretinzand ca e indreptata catre Romania, Rusia, SUA, Europa - si a atacat identitatea romaneasca a statului, asumata de o parte importanta a propriului public - vezi recensamantul neterminat si nepublicat - dar si limba romana, o alta parte importanta a populatiei, majoritara in cazul Independentei de Stat, a celebrat despartirea de Imperiu si de Rusia, neatarnarea, independenta si suveranitatea, identitatea regasita si reafirmata acum 26 de ani. Dodon nu livreaza, nu rezolva problemele poporului, cum a promis (normal, pentru ca a promis ce nu putea realiza decat daca prelua puterea autocratic in stat, dar in cadrul constitutional actual al Republicii Moldova nu merge), si nu se ocupa nici de problemele cetatenilor Republicii Moldova, nici de interesele partidului care l-a adus la conducerea statului, ci doar de propriile interese si de visele sale de marire si de ambitiile sale nerealiste. Sprijinirea reformelor si constructiei institutionale, a ajustarii regulilor, normelor, dezvoltarii democratiei si a dezvoltarii economice cat mai aproape de Romania, cu sustinere si fonduri europene, pentru ca Republica Moldova sa intre in UE si, ulterior, o mare parte din problemele liberei circulatii si a spiritualizarii frontierei va fi solutionata, iar o alta va veni odata cu vointa Chisinaului si a majoritatii cetatenilor Republicii Moldova de a opta, eventual, pe formula statului comun. Daca e sa luam tonurile fundamentale - unire imediat, in orice conditii (cu sau fara acordurile UE/NATO, a partenerilor si aliatilor, cu sau fara acordul majoritatii cetatenilor din Republica Moldova, cu sau fara acordul Rusiei sau contra Rusiei, si tot asa) si integrare europeana ca tinta, iar dupa acest pas, in functie de evolutie si de vointa politica manifestata in ambele parti ale Prutului - cele doua abordari majore genereaza si raportarea la ziua de 27 August. Acum o chestiune de fond: cu cat vom avea un Presedinte Igor Dodon mai vocal, mai prezent, mai critic al Romaniei si acuzand Romania de toate relele lumii, interpretand istoria si jucand pro-rusismul exagerat (pana intr-acolo incat au inceput sa se plictiseasca membrii de partid de asta si ameninta cu o ruptura fundamentala in PSRM), cu atat mai mult va creste in Republica Moldova sustinerea pentru unionism direct, in sensul unirii cu orice pret, al unirii ca solutie unica si imediata la toate problemele. Opozitia - prin respingerea unionistilor de la manifestarile proprii si prin criticarea Romaniei ca l-ar sustine pe Oligarhul care a capturat statul (abordare falsa, ca si in cazul raportarii la unionism, si aici abordarile sunt mult mai nuantate si curentele diverse, majoritatea absoluta nefavorabila lui Plahotniuc) - sustine, practic, curentul romanilor care doresc integrarea europeana, dar, totodata, considera ca nu exista aceste perspective si, in acelasi timp, ca nu exista romani care sa nu doreasca unirea maine.

acum 36 luni (15 Sep 2017)

>

Dupa pornirile sale antistatale pe mana vicepremierului Dmitri Rogozin, declarat persona non grata de catre Guvern, Igor Dodon a mai incercat sa faca onoare statutului sau de pro-rus si itelor care-l coordoneaza de la Moscova prin decorarea separatistilor si trupelor de ocupatie, sarbatoare distrusa de blocarea lui Rogozin in afara teritoriului Republicii Moldova.

Mai nou, reactiile lui Dodon sunt haotice si vindicative, el blocand toate legile statului si continuand retrimiterea la Parlament, dar si blocarea participarii trupelor Armatei Republicii Moldova la exercitii externe. Ministrul interimar al Apararii l-a sfidat, pe mana Guvernului, pe Presedinte, a trimis trupele si a starnit si o disputa la Curtea Constitutionala menita sa discute si sa clarifice spatiul de miscare al Presedintelui, comandant suprem al Armatei doar cu numele. Mi-am propus sa nu o mai fac chiar si pentru simplul motiv ca si scrierea mea il mentine in atentia publicului mai mult decat ar merita.

Ne-am astepta de la Presedintele Republicii Moldova sa fie un om politic care a depasit infantilismul voluntarist al celor proaspat intrati in politica, dar sa fi si invatat si gestioneze postura de Presedinte al Republicii Moldova in care a ajuns. Gestiunea saltului in suprema functie in stat e o dovada de caracter si o piatra de incercare pentru orice politician. O demnitate si un mandat care obliga la echilibru, calm, bun simt si evitarea controverselor.

Un personaj care se agita ca o musca fara cap si care se da cu fundul de pamant daca nu e pe toate ecranele, pe toate fluxurile de stiri, pe buzele tuturor concetatenilor sai, in primul rand al celor din clasa politica. Mai mult, in loc sa se ocupe de mandatul sau, de limitele atributiilor sale si de problemele reale ale concetatenilor, se ocupa de propria imagine si de un acces nemasurat la putere, de bataliile inventate doar pentru a fi in prim plan, bagat in seama si prezent in chestiuni chiar dinc... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro