Omul care chiar sfinteste locul: preot, asistent medical si fondator de biblioteca pentru copii
Vasile Boldeanu, in varsta de 33 de ani, nu-si mai aminteste cand a fost prima oara la o slujba in biserica. Daca preotul nu face primul efort, daca preotul nu este prima persoana care sa demonstreze prin fapte, nu prin vorbe, ca are un ideal in a construi o biserica, atunci oamenii nu sunt chiar atat de dispusi sa faca acest efort. Ideea i-a venit dupa ce, timp de opt luni, a crescut in casa o fata de 16 ani, bolnava de cancer. Asa ca vrea sa construiasca o cladire in care oamenii sa primeasca cazare, hrana calda si cateva clipe de fericire. Indragostit de tot ce inseamna satul Carapcesti, cu oamenii si vaile sale, cu lacul de la intrarea din sat si cu cimitirul din varful dealului, preotul Vasile Boldeanu isi doreste tot aici sa fie inmormantat.
Vasile Boldeanu, in varsta de 33 de ani, nu-si mai aminteste cand a fost prima oara la o slujba in biserica.
La un moment dat insa, si-a dorit mai mult sa devina profesor de religie. Il incanta ideea de a le preda zecilor de copii dornici sa inteleaga ce inseamna credinta. Si asta pentru ca niste oameni simpli, dintr-un sat galatean uitat de lume, isi cautau un preot. I-am zis ca nu ma intereseaza si atunci bunica, absolventa a patru clase, mi-a spus o filosofie de mare clasa: ", isi aminteste Vasile Boldeanu. Era o parohie mica si saraca, deci deloc tentanta pentru orice preot aflat la inceput de cariera. Ceva i-a spus sa incerce, asa ca si-a luat viitoarea sotie si a plecat spre satul Carapcesti, comuna Corod.
"Multi ani au fost niste dificultati de sistem, preotilor tineri le era greu sa ajunga aici.
Zece ani nu si-a luat salariul
Isi aminteste cum l-a impresionat lacul de la intrarea din sat, dar si linistea locului. Nimeni nu a crezut ca se va acomoda si va ramane, dar totul s-a schimbat cand barbatul a vazut pretuirea din ochii oamenilor.
"Cand am ajuns in sat am gasit o casa parohiala facuta de oameni intr-un prim stadiu de constructie. Nu avea decat o singura camera, cu o masa, un scaun, un dulap si un pat. Si tot acest mobilier era dat de cineva din sat ca donatie, nu era nou, dar era bun, se putea folosi. Am stat aici doi ani si incetul cu incetul am muncit ca sa se poata locui in ea".
Acum casa are doua dormitoare, o sufragerie, o bucatarie si o baie. Acolo traieste alaturi de sotie si de cele doua fetite. Asa ca a scos toti banii pe care ii avea atunci in buzunar, vreo 20 de euro, si a dat startul constructiei unei noi biserici.
"A fost greu, satul e mic, nu sunt sponsori, dar ne-au ajutat Primaria, Consiliul Local si mai ales oamenii.
O parte din bani veneau si din salariul acest... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro