Omul care a repus masca pe chipul satului romanesc

Teatrul arhaic, cel de pe ulitele satelor, a dat mastilor puterea de a vorbi despre viata comunitatii: "Mastile sunt personaje ale teatrului popular, care isi faceau aparitia la sarbatorile de peste an, dar si la marile evenimente din viata omului, de la nastere pana la inmormantare". Cand te apuci de treaba, sa confectionezi obiectul acesta, doar la prima vedere usor de facut, ai nevoie de blana de oaie sau de capra, coarne de vita, boabe de fasole si foile acelea care infasoara porumbul, panusi, cum li se spune. Grupuri de copii, organizate, de la scolile din Galati, vin astfel la "Vatra cu dor", din 2006, de cand acest loc si-a facut aparitia in viata etnografica a Galatiului.

acum 95 luni (19 Jun 2016)

Ai nevoie de curaj ca sa redescoperi traditiile pierdute. Si tot cutezanta sta la baza ideii de a deveni tu insuti mester popular. Cu vorba domoala si chipul deschis catre dialog, asa il aflu pe actorul de comedie Paul Buta, imbracat de data asta in straie populare. Pe care il puteti vedea, la el in oras, pe scena Teatrului Muzical "Nae Leonard", in spectacole precum "Curs de fantomodele", "Saracu’ Gica", "Firfirica". Dar tot la oameni si la viata lor ajunge, spunand ca tocmai vietuirea de zi cu zi inspira arta scenica. La fel cum si mastile, care coboara din veacuri, au insotit bucuriile si necazurile acestui pamant. Teatrul arhaic, cel de pe ulitele satelor, a dat mastilor puterea de a vorbi despre viata comunitatii: "Mastile sunt personaje ale teatrului popular, care isi faceau aparitia la sarbatorile de peste an, dar si la marile evenimente din viata omului, de la nastere pana la inmormantare".

Alungarea duhurilor rele

Mai aveau insa mastile si o alta menire, aceea de a alunga duhurile rele care amenintau satul. Tocmai de aceea erau facute in asa fel, cu chipul cat mai pocit, incat "sa fie mult mai urate in comparatie cu demonii". Atunci, demult, "in vremurile precrestine", lumea se ferea pana si de aceste masti, fara a le pastra de la un an la altul. Cel care imi povesteste acum toate lucrurile astea se refera, in continuare, la un ritual al distrugerii mastii, despre care i-au vorbit taranii din satul galatean Lungoci.

Dupa ce-si traise menirea, "aratarea" era scoasa din sat de mai multi oameni si trecuta peste o apa. Batranii spuneau ca asa ceva nu trebuia pastrat, dupa ce trecuse printr-un ritual de alungare a spiritelor, pentru ca "pocitania" insasi ar fi atras raul.

Atelierul din balcon

Si uite asa ambitia galateanului nostru de a sustine ca si judetul unde traieste are obiceiurile sale. Desi, remarca el, etnografii nu dadeau, candva, acestui loc sanse prea mari de a-si inscrie numele la loc de cinste pe harta... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro