De asemenea, familia incerca sa-i implineasca toate dorintele, in credinta ca trebuie sa moara impacat, sa nu aiba regrete. In spatele acestor stradanii, se ascundea insa si teama ca mortul nu si-ar gasi linistea si s-ar putea intoarce acasa ca strigoi. De exemplu, in localitatea Covasint din judetul Arad, odata decesul constatat, oglinzile din casa erau acoperite cu cerguri, ceasul era oprit iar cineva din familie mergea sa anunte la biserica, ca sa se traga clopotele dupa mort, conform datinii. Daca era barbat, acestea se trageau de trei ori, daca era femeie de doua ori, daca era copil odata. Dupa ce era spalat, mortul era imbracat cu hainele de sarbatoare sau daca este batran cu cele de moarte, pe care si le-a pregatit din vreme, era asezat in coparseu, in soba dinainte, pe un scaun special. Pe ochi i se puneau bani, ca acestia sa ramana inchisi, fiindca se credea ca, prin privire, omul poate lua cu el pe cineva drag din familie. Acest obicei cunoscut in traditia funerara romaneasca drept "impietrirea mortului", reprezinta un rit de protectie si implicit de separare a celor vii de cel mort. De asemenea, era legat pe sub barba cu o batista, pe fata i se punea o panza, iar in mana o luminita (lumanare mica) pe care se lipea un ban. Sub camasa, pe "foale", i se punea var nestins, ca sa nu se descompuna.

Obiceiul in Covasint era ca in sicriu sa se mai puna tot ce se credea ca ar avea nevoie si toate obiectele personale dragi, ca mortul sa nu duca lipsa de ele pe lumea cealalta. Practica aceasta respectata cu sfintenie era tot un rit de protectie, familia dorind sa se asigure, odata in pus, ca mortul nu are nici un motiv sa se intoarca inapoi.

Se unge coparseul cu usturoi si cu tamaie

De asemenea, ca mortul sa nu se faca strigoi, in localitate se practicau odinioara si partial se mai practica si azi anumite riturile anticipative, deoprire a posibilei transformari. Primul din acesta serie de... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro