Oameni si caini. Si o morala electorala
S-a implinit un an de cand societatea romaneasca a aratat ca este atat de disfunctionala incat nu poate nici macar sa-i apere pe cei incapabili de a se apara singuri - si despre care spunem ca sunt viitorul nostru - de coltii unor carnivore mari aflate in libertate. Amestec de cinism si obedienta de catel, lucrurile au fost tergiversate cat s-a putut, cu intarzierea sau zadarnicirea legii prin normele de la ANSVSA si cu amanarea contestarii unei decizii de suspendare a acelorasi norme, atacate la Curtea de Apel Bucuresti de cel mai vocal si cinic ONG pro-maidanezi, care argumenta la un moment dat ca sterilizarea este mai ieftina decat eutanasierea, in completa ignorare a faptului ca prin castrare cainii nu raman fara dinti (sau, intr-o formulare perfect kynica, "cainii musca, nu f..."). Cinismului de stat i s-a alaturat cel al "iubitorilor" de animale: de la atacurile inumane ale unui patibular (despre care inteleg ca va fi in din nou prezent pe ecrane) la duiosii firesti, dar dubioase in moment si context, pana la manipulari grosiere cu vinovatia bunicii si protectia copilului, nascute ori din intelegerea modesta a unor concepte de drept, ori dintr-un parapon de juna la balul satesc careia i s-a furat prim-planul (unei probleme, altminteri grava si la fel de cinic tratata de guvernanti).
S-a implinit un an de cand societatea romaneasca a aratat ca este atat de disfunctionala incat nu poate nici macar sa-i apere pe cei incapabili de a se apara singuri - si despre care spunem ca sunt viitorul nostru - de coltii unor carnivore mari aflate in libertate.
Pe langa o prietenie pe care adesea n-o meritam, fostii lupi salbatici - convinsi sa ne pazeasca de alte fiare pe vremea cand oamenii erau oameni, nu nevolnici - ne-au dat si un cuvant. Unul ce rezuma - in orice moment al istoriei si in orice loc - atitudinea puternicilor zilei fata de popor: cinismul. Sau, daca stam sa-l ascultam pe un filozof german contemporan noua (1), chiar doua cuvinte si, subsecvent, doua atitudini diferite: kynismul, rezistenta si demistificarea populara a discursului puterii si cinismul, represiunea conducatorilor fata de demascarea originilor "murdare" ale puterii lor.
O singura intamplare a devoalat intregul sistem de minciuni cinice deschis de "statul ocroteste familia" din comunism si continuat cu invatamantul gratuit prevazut de Constitutie (32,4) si pomenile cu scop electoral precum cornul si laptele sau microbuzele scolare. A afirma grija statului fata de copii, in conditiile in care din pricina unor incompetenti - sau hoti, e treaba justitiei sa lamureasca tot mai desele episoade de acest fel - maternitatile raman fara vaccinuri, este o nerusinare. Invata ca, pentru a castiga voturi, puterea da amnistii fiscale, "iertandu-i" in numele nostru pe cei care au incasat ilegal - ilegalitate constatata de institutii ale aceluiasi stat - sume de bani, nu de la stat, ca e abstract si n-are, ci de la noi toti.
Minciuna este insa mai sofisticata, iar gaura din buzunarele noastre mai mare: platim o Curte de Conturi pentru a constata faradelegea, platim si un parlament care o amnistiaza, si-o sa-i platim in continuare sa ne invete copiii ce e cinstea pe cei prinsi cu mana in punga. Dar nu asta ar fi problema, ci faptul ca nu e an in care sa nu auzim de scan... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro