Nicolae Manolescu: Nu mai inteleg nimic din tara asta

Nicolae Manolescu: Nu mai inteleg nimic din tara asta

M-am nascut in anul in care a inceput Al Doilea Razboi Mondial, de care imi aduc destul de bine aminte, am mers pe a-ntaia, cum se zice in Ardeal, in toamna cand aveau loc alegerile falsificate de comunisti si elogiate de Zaharia Stancu intr-un roman, nici bine trecut de pubertate, mi-am vazut parintii inchisi politic, am fost dat afara din facultate la 19 ani si am fost somer la 23, am stat blocat pe post de lector universitar timp de aproape un sfert de secol si asa mai departe. Sunt de un an si mai bine, impreuna cu colegii mei din conducerea Uniunii Scriitorilor, tinta unui individ, nici scriitor cu adevarat, nici indrituit de niscaiva merite, care ne-a dat in judecata, in mai multe randuri, pentru motivul ridicol ca am castigat alegerile, desfasurate statutar si pe baza carora, de altfel, a candidat el insusi, trezindu-se dupa doi ani si mai bine ca vrea sa-mi ia locul.

acum 78 luni (27 May 2016)

>

M-am linistit in privinta sanatatii lui, dar nu si in privinta sanatatii tarii noastre. Fiind eu binisor mai in varsta decat el, mi-am zis de asemenea ca nu poate fi vorba de o decuplare de la realitate, cu atat mai putin in cazul lui.

Voi implini in curand 77 de ani, ceea ce inseamna ca am trecut, vrand-nevrand, prin multe si ca nu ma mai impresioneaza chiar orice. M-am nascut in anul in care a inceput Al Doilea Razboi Mondial, de care imi aduc destul de bine aminte, am mers pe a-ntaia, cum se zice in Ardeal, in toamna cand aveau loc alegerile falsificate de comunisti si elogiate de Zaharia Stancu intr-un roman, nici bine trecut de pubertate, mi-am vazut parintii inchisi politic, am fost dat afara din facultate la 19 ani si am fost somer la 23, am stat blocat pe post de lector universitar timp de aproape un sfert de secol si asa mai departe. Cu alte cuvinte, am avut parte de o destul de agitata existenta personala pe fondul istoriei mari, implinind la Revolutie rotunda varsta de 50 de ani. Intr-o prima emisiune de televiziune, in direct dupa ani buni, in iarna lui 1989, am respins afirmatia redactorului care m-a facut disident si am fost sunat la telefon de prietenul meu Radu Cosasu, care a remarcat, in stilul lui inimitabil, ca nu ma numar printre vitejii care dupa razboi se arata. Cu toata aceasta experienta, departe de a putea fi comparata cu a atator altora, fosti detinuti politici sau ucisi pur si simplu de regimul comunist, am fost convins ca inteleg ce se intampla in Romania, atat inainte, cat si dupa 1989.

Sunt de un an si mai bine, impreuna cu colegii mei din conducerea Uniunii Scriitorilor, tinta unui individ, nici scriitor cu adevarat, nici indrituit de niscaiva merite, care ne-a dat in judecata, in mai multe randuri, pentru motivul ridicol ca am castigat alegerile, desfasurate statutar si pe baza carora, de altfel, a candidat el insusi, trezindu-se dupa doi ani si mai bine ca vrea sa-mi ia locul. N-ar fi cine stie ce n... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro