Nicolae Manolescu, despre scandalul plagiatului: "A plagia e totuna cu a fura. Ma asteptam ca Victor Ponta sa dea o replica fara legatura cu acuzatia"
> Nici macar un varf de iceberg, fiindca nu mai e de mult un secret pentru nimeni anvergura fenomenului. Am condus zeci de teze de doctorat si pot declara, in perfecta cunostinta de cauza, ca este absolut imposibil ca un conducator de teza sau unul din ceilalti trei membri ai comisiei sa nu-si dea seama de un eventual plagiat. Nu fac procese de intentie, dar ma intreb, in conditiile in care cea mai banala autorizatie de la primarie, ca sa plantezi, de pilda, niste flori pe marginea trotuarului, nu se obtine decat cu spaga de rigoare, cum sa nu-i banuiesc pe complici de unele avantaje materiale.
>
Nici macar un varf de iceberg, fiindca nu mai e de mult un secret pentru nimeni anvergura fenomenului. Retragerea cu pricina e mai degraba indiciul ca autoritatile sunt pe cale sa treaca de la vorbe la fapte. Ma asteptam ca Victor Ponta sa dea o replica fara legatura cu acuzatia, chiar daca a fost la originea unei hotariri de guvern care sa permita renuntarea de buna voie la titlul de doctor.
Iata o replica aidoma raspunsurilor preferate de cand lumea de liceenii care nu si-au invatat lectia si o dau cotita: va sa zica tehnocratii sunt niste indivizi iresponsabili, care, in loc sa rezolve problemele majore ale tarii, ii repun pe tapet plagiatul. Recunoscut implicit, de altfel, de fostul prim-ministru, cand a acceptat sa scrie o teza noua. Nu m-am asteptat insa la interventia lui Liviu Dragnea, om politic mult mai abil decat colegul lui de partid: in esenta, Liviu Dragnea spunea ca este evident caracterul politic al uritei istorii, de vreme ce CNATCU, fie si in alta compozitie decat inainte, a adoptat doua decizii opuse. Cei care sustin ca denuntarea plagiatelor unor politicieni de vaza reprezinta o deturnare politica nu-si dau seama ca tocmai ei sunt cei care transforma o problema stiintifica intr-una politica. Am fost presedinte al CNATCU, in anii 2000, avand ca vicepresedinti personalitati uriase ale lumii academice, printre care pe presedintele de atunci al Academiei Romane, si protestez public si categoric contra generalizarii acuzatiei de comportament politic al institutiei in cauza. E posibil ca ea sa fi ascultat, intr-o imprejurare sau alta, de o comanda politica, mai mult, sa fi gresit. Dar nu de fiecare data si, cu atat mai putin, ca regula generala. Afirmatii si sugestii precum cele de la care am pornit presupun o confuzie deloc inocenta intre stiinta si politica. La fel ca aceea de care se slujesc numerosi insi certati cu legea, cand vor sa ne convinga ca sunt condamnati pentru motive, vezi Doamne, politice. Reprezentantul Cubei la... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro