Nicolae Labis a fost lovit in prima noapte in care tramvaiele circulau dupa 12.00. Era insotit de o misterioasa balerina

Nicolae Labis a fost lovit in prima noapte in care tramvaiele circulau dupa 12.00. Era insotit de o misterioasa balerina

"Traumatism al coloanei vertebrale si paraplegie", acesta a fost diagnosticul pus de medici la momentul la care tanarul, care de-abia implinise 21 de ani (pe 2 decembrie), l-a primit atunci cand a fost dus la spital dupa accidentul petrecut pe linia tramvaiului de la Coltea. Care peste 22 de ani avea sa se sinucida cu o supradoza de somnifere in singuratatea garsonierei ei de pe Calea Calarasi, aceeasi garsoniera in care Nicolae Labis n-a mai apucat sa ajunga niciodata, caci se pare ca pentru ea plecase poetul de la Capsa in noaptea aia, ca s-o insoteasca mai mult sau mai putin discret in locuinta ei. Iar ipoteza de simplu accident a lui Ioan Grozavu este confirmata si de cele consemnate in procesul-verbal de constatare al incidentului incheiat de sergentul major Gheorghe Aurelian, care isi facea rondul de noapte in zona: "Astazi 1956, 10 decembrie ora 2,40 noi sergentul major Gheorghe Aurelian din DMC fiind de serviciu in postul Bd. "In zilele de dupa am fost acasa la Maria Polevoi care, profund impresionata de drama petrecuta sub ochii ei, s-a imbolnavit si catava vreme nu si-a mai parasit locuinta decat pentru a merge - in calitate de martor - sa-si indeplineasca obligatiile fata de autoritati.

acum 59 luni (17 Jul 2015)

"Traumatism al coloanei vertebrale si paraplegie", acesta a fost diagnosticul pus de medici la momentul la care tanarul, care de-abia implinise 21 de ani (pe 2 decembrie), l-a primit atunci cand a fost dus la spital dupa accidentul petrecut pe linia tramvaiului de la Coltea. Au urmat zece zile de lupa disperata cu moartea la capatul careia Labis a inteles ca va muri, ca drumul inapoi spre viata ii fusese iremediabil inchis atunci cand destinul sau o mana "prietenoasa" a destinului il impinsese spre linia tramvaiului de la Coltea. In aburii ei se amesteca imagini cu restaurantul Capsa, o misterioasa balerina rusoaica, alcool, intuneric, imprevizibil, o misterioasa mana criminala, o linie de tramvai intunecata si centrul Bucurestiului de acum mai bine de jumatate de secol. "Nu am cazut singur, am fost imbrancit din spate de cineva..." Si discutia continua: "De cine, il cunosti?" Inclestasem degetele mainilor de o bara a gratarului, dar incet, incet alunecam tot mai jos, iar picioarele tot mai mult ajungeau sub vagonul-remorca. (...) Am asteptat in loc pana cand motorul a ajuns in dreptul meu cu viteza redusa, insa vazand ca va depasi capatul zonei de refugiu, am pornit in urma lui, dar n-am reusit sa fac nici doi pasi, cand m-am trezit impins din spate spre gratar. Nu aveam intentia sa iau tramvaiul din mers, fiindca trebuia sa vad intai in ce tramvai si in ce vagon se urca ea." Care peste 22 de ani avea sa se sinucida cu o supradoza de somnifere in singuratatea garsonierei ei de pe Calea Calarasi, aceeasi garsoniera in care Nicolae Labis n-a mai apucat sa ajunga niciodata, caci se pare ca pentru ea plecase poetul de la Capsa in noaptea aia, ca s-o insoteasca mai mult sau mai putin discret in locuinta ei. In ziua de Craciun a anului 1956, cand Labis deja nu mai era pe lume, Maria Polevoi declara simplu ca ceea ce s-a intamplat pe refugiul de la Coltea a fost un accident.

"Nu, domle', nu l-a omorat nimeni"

Locot... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro