Nicio masa fara peste si nicio zi la Cannes fara ceva romanesc

Nicio masa fara peste si nicio zi la Cannes fara ceva romanesc

Ieri seara, pe 13 mai, cand se prezenta si Un barbat si o femeie (Casa de productie 13, cu tot atatea litere in numele unui regizor, care a lucarat si la Buftea / Studiourile Pro, marele iubitor de cinema, care stie sa faca scenarii de dragoste, Claude Lelouch), dupa 50 de ani, in paralel, la sectiunea Un certain regard, primea ovatii La Danseuse (interpretata de SoKo), un debut fascinant, despre cea care a existat inca inainte de Isadora, partial contemporana, si care facea furori intr-o aparitie de voaluri si lumini, ce pareau ca o ajuta sa-si ia zborul sau sa para o naluca, o iluzie pe muzica Loie Fuller, o franco-americanca de vis (Fleur de Reve, dupa cum o definea poetul Malarme), din La Belle Epoque.

acum 49 luni (14 May 2016)

>

(precizez ca mai e unul la Toronto si unul la Tokyo, intre altele), respectiv cu un titlu racord cu editia de fata, de pe Croazeta: "6,9 pe Scara Richter", semnata cinestul - cinefil: Nae Caranfil.

Aseara a fost mare inghesuiala la productia germana Toni Erdman, a regizoarei Maren Ade, care a lucrat cu HiFilm Productions, cu Ada Solomon, care dupa succesul de presa de la prima proiectie si aplauzele furtunoase, la propriu, inclin sa cred ca a cucerit si Cannes-ul, nu numai Berinala.

In distributia, majoritar nemteasca, ii regasim pe obisnuitul locului, inca de la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, Dom Bebe, devenit Iliescu (nu presedintele, pe care sunt convinsa ca la talentul lui l-ar putea intruchipa fara cusur), ci un tip care face afaceri cu investitorii straini, incercand sa se lase greu si sa se impuna, cu un aer misterios si vesnic nemultumit, dur in negocieri cu localnicii si cu angajatii, gata sa-si piarda job-ul, la bunul lui plac. Alexandru Papadopol e un alt partener incomod, Victoria Cocias e perfecta in gazda aparent naiva, cu o scena de incondeiat oua si o masca bulgareasca esentiala, iar Ingrid Busu, ideala pentru secretara stresata de o sefa imposibila, pentru care e in stare de orice, ca sa-i intre in voie. Rolurile principale le apartin lui Peter Simonischek (un tata iubitor, dar sufocant, adesea greu de suportat, de un umor teuton tipic si o relatie aproape damboviteana cu fiica sa, Ines) si Sandra Huller, o tanara dispusa la orice ca sa nu-si piarda slujba de la Bucuresti, chiar si de a-si trata tatal cu o detasare si o duritate greu de imaginat.

Ieri seara, pe 13 mai, cand se prezenta si Un barbat si o femeie (Casa de productie 13, cu tot atatea litere in numele unui regizor, care a lucarat si la Buftea / Studiourile Pro, marele iubitor de cinema, care stie sa faca scenarii de dragoste, Claude Lelouch), dupa 50 de ani, in paralel, la sectiunea Un certain regard, primea ovatii La Danseuse (interpretata d... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro