>

Cine a fost in sala, nu are nevoie de nici o confirmare. Sunt unul din elementele acestui mecanism pus in miscare de un om, o minte: Christian Badea. Orchestra a castigat respect, unul real, de sine si din partea publicului. La orice orchestra straina, nu doar la Berliner Philharmoniker,concertele sunt sold out. La Wozzeck, interpretat de orchestra noastra, au fost putini oameni in sala. La Simfonia a VIII-a de Mahler sau Turangalila cu Orchestra Radio, publicul pleca in grupuri. Alaturarea de artisti de nivel mondial si muzicieni locali este un mod de educatie, de formare pe care Christian Badea l-a explicat in urma cu 4 ani, cand a realizat un concert al Fundatiei Romane pentru Excelenta in Muzica la Ateneul Roman, alaturand tinerilor romani sefi de partida de la mari orchestre europene. Atunci nu am inteles conceptul pe deplin, pentru ca era aplicat la muzicienii de orchestra, nu l-am experimentat eu insami. Acum, insa, acesti sase artisti din roluri mici (Iulia Artamanov, Sidonia Nica, Liviu Indricau, Adrian Dumitru, Ionut Popescu, Iustinian Zetea - nu-l iau in calcul pe Marius Bolos, deja un star alaturi de ceilalti patru eroi) au avut o evolutie si o prestatie foarte bune, in unele cazuri mult mai bune decat in rolurile in care i-am vazut pana acum. De fapt, Christian Badea s-a asigurat permanent ca tot ce foloseste in spectacolul sau este de cea mai buna calitate. Si daca noi, care ne stim unii pe altii si pe noi insine, aveam indoieli, el nu avea, De ce? Pentru simplul motiv ca face lucrurile sa mearga in directia in care doreste si poate determina un om sa isi foloseasca potentialul de care poate nu e constient.

Ceea ce nu imi iese din minte este sentimentul pe care l-am avut la prima repetitie cu orchestra, cand am vazut desfasurarea de forte: solisti, orchestra, balet, lumini, cor. Era un sentiment de coplesire, de ratacire.

In 7 si 8 octombrie, la Ateneu, s-a deschis Stagiunea cu Actul I din Parsifal de Richard Wagner, ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro