Familia Chirestilor a venit in Dobrogea din campia de peste Dunare, la inceputul anilor 1800 - spun izvoarele vremii. Au ales sa se aseze in pitorescul peisaj de pe malul Dunarii, la Rasova. Pentru ca stia carte romaneasca in Dobrogea otomana si cunostea cantarile bisericesti, tanarul Iorga Chirea ajunge cantaret la biserica din Rasova si deschide, in pridvor, o scoala pentru copii romanilor.

"Preotul-invatator Dimitrie Chirescu (1842-1890) are pentru Dobrogea aceleasi merite pentru invatamant, credinta si romanism, pe care le-a avut Gheorghe Lazar in Muntenia. In 1878, cand Dobrogea revine Romaniei, Dimitrie Chirescu este cel care, la sosirea autoritatilor si armatei romane la Cernavoda, intampina cu paine si sare romanii de peste Dunare. Lavinia Dacia Dumitrascu, cercetator la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta.

Din scoala infiintata la Cernavoda de Dimitrie Chirescu ies tineri pregatiti sa poarte mai departe, ca dascali si preoti, cuvantul romanesc. Scoala are sase clase, anticipand gimnaziul de mai tarziu, forma de invatamant care ridica nivelul de studiu al copiilor. Iar carturarul Chirescu era cel dintai exemplu de urmat de catre invatacei. Dascalul stia toate limbile natiilor Dobrogei, culegea folclor dobrogean si era neobosit in a pastra vie flacara romanismului in teritoriul eliberat de stapanirea otomana. In ziua de 9 octombrie 1890, preotul-invatator Dimitrie Chirescu oficiaza slujba religioasa la punerea pietrei de temelie a maretului pod Carol I peste Dunare, realizat de inginerul Anghel Saligny. De fata cu toata asistenta formata din oficialitati si poporeni, Regele Carol I, cel masurat in vorba si gesturi, il imbratiseaza calduros pe Dimitrie Chirescu, multumindu-i si decorandu-l pentru dedicarea sa.

Avea sa fie gestul pe care Chirescu parca l-a asteptat toata viata si care a venit la timp. Peste numai doua luni, la 13 decembrie 1890, Dimitrie Chirescu ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro