Muzeul satului dobrogean, in curtea Manastirii Dervent. O casa traditionala din Oltina a fost reconstruita bucata cu bucata

Muzeul satului dobrogean, in curtea Manastirii Dervent. O casa traditionala din Oltina a fost reconstruita bucata cu bucata

In micul muzeu sunt expuse obiecte pe care taranul de altadata le avea in gospodarie: de la fier de calcat cu carbune incins, pana la razboi de tesut, de la sanie de transportat marfuri pana la lada de zestre. De altfel, Parintele Elefterie si-a dorit mult sa cunoasca numele mucenicilor si a tinut post si a tinut sfanta Liturghie si in una din nopti i s-a aratat in vis un sfant care i-a zis: . Si, de atunci, noi pomenim pe Sfantul Constantin", explica staretul de la Dervent.

acum 48 luni (9 Aug 2016)

Nu mai este aproape nimic autentic si vream sa ridicam aici un muzeu impreuna cu Muzeul de Arta Populara din Constanta. Nu ne-am priceput foarte bine si am cumparat si casa si terenul. Cand au vazut pentru ce vrem sa luam casa au dublat pretul spunand ca ei vand un obiect de muzeu. Am demolat casa bucata cu bucata, dar lemnul era putrezit si atunci am luat decizia de a o reconstrui intocmai, din materiale noi. Piesa de rezistenta a ramas o coloana de stejar, pe care am folosit-o la noua casa", povesteste staretul Andrei Tudor. La geam poarta perdele de borangic. Pe jos este lut, la fel si patul, cae mai apoi este invelit in paturi tesute manual. In micul muzeu sunt expuse obiecte pe care taranul de altadata le avea in gospodarie: de la fier de calcat cu carbune incins, pana la razboi de tesut, de la sanie de transportat marfuri pana la lada de zestre. Staretul vrea ca urmatoarea casa care va face parte din muzeu sa fie din satul Ramnic, si sa fie una locuita de macedoromani, iar in interior sa expuna portul popular autentic. Legenda crucilor de leac Legenda spune ca la sfarsitul secolului I, cand Apostolul Andrei a propovaduit credinta pe aceste meleaguri, a trecut si prin partile Derventului. Sfintii vorbesc inca de cei patru ucenici ai Sfantului Apostol Andrei, un preot si trei fecioare, care, fiind trimisi sa propovaduiasca Evanghela lui Hristos, mai marele cetatii i-a condamnat la moarte. Cele trei fecicioare au fost taiate in bucati, iar preotul jupuit de viu si spanzurat pe cruce, iar apoi trupurile lor au fost arse si aruncate in Dunare. In vremea stapanirii otomane, terenul pe care erau sfintele cruci a fost cumparat de Ahmet Bei. Afland de puterea crucilor, desi se inchina lui Allah, a cerut sa fie pazite. Noi le spunem ca nu ne inchinam la o piatra, ci crestinii se roaga la sfintii mucenici care au patimit aici. De altfel, Parintele Elefterie si-a dorit mult sa cunoasca numele mucenicilor si a tinut post si a tinut sfanta Liturghie si in una din nopti i s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro