Zeul caruia dacii ii inchinau sacrificii umane, Zamolxis, ar fi trait intr-o pestera a muntelui sacru, din care izvora un parau. I se zicea Kogaionon si la fel a fost si numele raului care curgea pe langa el", relata geograful antic Strabon, in urma cu peste doua milenii. Vorbind despre Zamolxis, divinitatea venerata de daci, Strabon afirma ca "mai intai, Zamolxis s-ar fi facut preot al zeului cel mai slavit la ei, iar dupa aceea a primit si numele de zeu, petrecandu-si viata intr-o pestera, pe care a ocupat-o el si unde ceilalti nu puteau intra. Mitul locuintei subterane

Despre pestera lui Zamolxis sau locuinta sa subterana din munte a relatat si istoricul Herodot, in urma cu doua milenii si jumatate. "In timpul ospetelor, ii invata ca nici el, nici oaspetii lui si nici urmasii acestora in veac nu vor muri, ci se vor muta numai intr-un loc unde, traind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatile. Cand locuinta ii fu gata, se facu nevazut din mijlocul tracilor, coborand in adancul incaperilor subpamantene, unde statu ascuns vreme de trei ani, iar tracii il jeluiau ca pe un mort. "Iata in ce chip se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor, ci ca omul care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor, pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis. Tot in al cincelea an arunca sortii si intotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sortul il trimit in solie la Zamolxis, increditandu-i de fiecare data toate nevoile lor", informa autorul antic. "Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-i vant, il arunca in sus peste varfurile sulitelor.

Zeul adorat pe muntii inalti

In vremurile mai apropiate prezentului, istoricii care au cercetat originile poporului roman si civilizatia dacica nu au cazut de acord as... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro