Moses Gaster, o figura pe nedrept uitata

Este atmosfera Capitalei de-a lungul unui intreg secol, cu casele ei somptuoase inconjurate de gradini situate pe ulite insalubre, cu sacagiii si vanzatorii de gheata, fara apa curenta si electricitate, cu sinagogile inaltate una dupa alta, una fiind opera bunicului lui Gaster, cu macelariile cuser, cu obiceiurile traditionale si cu portul de rigoare al evreilor in curs de prefacere la mijlocul epocii zugravite. 75 de ani de la moartea lui Moses Gaster reprezinta un bun prilej de a readuce in actualitate personalitatea si opera unuia din cei mai de seama intelectuali romani din toate timpurile.

acum 59 luni (13 Sep 2014)

Facuse studii exceptionale la Bucuresti si Breslau, unde a obtinut diploma de rabin. Din aceeasi generatie cu Eminescu si Caragiale, frecventandu-l pe cel dintai, despre care a lasat marturii pretioase, nevalorificate suficient de biografi, a participat la sedintele cenaclului Junimea, unde a citit el insusi.

Militant sionist (de fapt, presionist) inca din tinerete, a fost silit sa emigreze la Londra in 1885, sub guvernarea Bratianu, in urma manevrelor ministrului de Interne, Dimitrie Sturza, antisemit si nationalist infocat, cu toata simpatia de care Gaster se bucura din partea regelui Carol I.

Amintiri dictate

In 1998, Victor Eskenasy a publicat la Hasefer o editie cuprinzand fragmente din memoriile lui Gaster, datand din ultimul deceniu de viata, cand, orb fiind, Gaster le-a dictat unor dactilografe englezoaice deloc la curent cu personajele si evenimentele la care se refereau, de unde numeroase spatii albe sau lectiuni litigioase ale versiunii englezesti, trecute si in aceea romaneasca. Trei sunt textele majore: "Autobio- grafie", "Amintiri" si "Din vremurile de altadata".

"Autobiografia" a fost dictata intr-un ritm uluitor intre 1 noiembrie si 1 decembrie 1938, ultimul an de viata al autorului. E in fond povestea unei familii evreiesti care, timp de patru generatii, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si pana in ultima treime a secolului al XIX-lea, a jucat un rol important in viata sociala, economica si religioasa a Romaniei. Din panorama nu lipsesc femeile, personalitati la fel de puternice ca sotii lor si carora memorialistii nu le-au acordat totdeauna atentie. Memoria lui Gaster e fabuloasa, mai ales daca tinem seama de faptul ca n-o poate verifica prin zecile de mii de documente si scrisori la care orbirea ii impiedica accesul. Este atmosfera Capitalei de-a lungul unui intreg secol, cu casele ei somptuoase inconjurate de gradini situate pe ulite insalubre, cu sacagiii si vanzatorii de gheata, fara apa curent... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro