Monseniorul Ioan M. Bota: o viata cat sapte | DOSAR ROMANIA LIBERA

Nu m-am gandit sa fiu un preot de tara, ci un preot care sa se ocupe cu stiinta si cu problemele administrative care se cer, sa fiu de ajutor Bisericii, nu neaparat sa fiu paroh undeva. "Dupa ce am terminat Scoala Normala in 1942, doctorul Ilie Lazar, care fusese deputat, era prieten cu unchiul meu, doctorul Grigore Bota, care m-a luat de la fabrica si m-a dat la scoala, pentru ca tatal meu nu a vrut sa ma tina la scoala, pentru ca spunea ca nu ma poate face domn, pentru ca nu are cu ce sa ma hraneasca, deci Ilie Lazar mi-a dat ceva bani si a vorbit cu Manuila (n.r. In picioare m-am ales cu un bocanc de vanator de munte si cu unul de infanterist, pentru ca nu aveau cu ce sa ne imbrace", mai spune preotul clujean. Insa, cand a fost sa depun juramantul militar, am iesit la raport la colonelul Joita, comandantul batalionului de elevi, si i-am spus ca depun juramantul, dar, eu, daca nu e preotul catolic de fata, nu ma simt legat de juramant. In 1918, dupa ce a luat fiinta Consiliul National Roman de la Arad, inainte de Unire, Iuliu Maniu fusese numit de Consiliu responsabil cu probleme de politica externa si a mers la Viena impreuna cu capitanul pe-atunci Traian Popa si l-a numit pe acesta comandantul Centrului Militar Roman din Viena. Si de acolo, apoi, dupa cateva zile, in care am primit de mancare cate un polonic de pasat de malai fiert si o apa tulbure drept ciorba, ne-au trimis sa ne imbaiem in lacul din apropierea scolii. In stanga si in dreapta caii ferate erau niste santuri mari, adanci de trei metri si late de doi, in care era o multime de morti. Acolo ne-au tinut o saptamana si ne-au pus sa dam o declaratie ca dorim sa luptam pana la moarte impotriva hitlerismului, sa luptam pentru o prietenie sincera intre Romania si Uniunea Sovietica si, in al treilea rand, sa luptam pentru democratizarea tarii noastre, Romania. "In mai 1948, Petru Groza, impreuna cu Gheorghe Gheorghiu-Dej si cu tot Guvernul, impreuna cu mitropolitul ortodox Nicolae Balan, au venit la Blaj, pentru a serba 100 de ani de la declansarea Revolutiei de la 1848, chiar in locul in care a izbucnit revolutia. Ei trageau cu gloante, iar noi aruncam in ei cu lemne si cu pietre, pana cand a venit un maior de aviatie si cu politie si a incercat sa ii opreasca", spune Ioan M. M-am imbracat in ornatele sfinte cuvenite si la predica le-am vorbit despre Sfantul Ilie ca personalitate istorica, recunoscuta si de pagani, care a trait in veacul al optulea inainte de Iisus Cristos si despre faptul ca Dumnezeu l-a invrednicit sa aduca peste poporul pagan ploaia alungatoare de seceta. Cand s-a innoptat, a venit un student la Medicina, numit Calugaru, care mi-a dat ordine de transport, m-a sfatuit sa ma deghizez si sa merg acasa, pentru ca in acea noapte urmeaza sa fiu arestat. De atunci, isi imparte timpul intre scris si misiunea de preot, sprijinit de fiica sa, profesoara de limba engleza.

acum 57 luni (14 Oct 2017)

Bota a fost, pe rand, functionar, ofiter de front, prizonier de razboi, detinut politic, profesor si preot. Preot si profesor la Teologie, el a implinit 97 de ani, dar oficiaza in fiecare zi Sfanta Liturghie.

"Nu ma rog doar pentru membrii familiei, ci si pentru fostii mei profesori si pentru oamenii pe care i-am cunoscut", spune Ioan M. Ungureanu, in anii ’80, unde venea cu bicicleta de la Floresti. Bota a fost hirotonit preot de Cardinalul dr. Ioan si-a inceput activitatea preoteasca in clandestinitate si apoi a continuat cu multa demnitate, in timpul asa-zis al libertatii Bisericii, fiind profesor la catedrele Institutului Teologic, dar si paroh in diferite parohii, mai cu seama la Huedin si apoi in parohia Iris din Cluj-Napoca".

O viata demna de un film

Ioan M. Bota s-a nascut in anul 1920, in satul maramuresean Rona de Jos, din judetul Maramures. Insa destinul i-a fost schimbat prin interventia a doi maramureseni de frunte: unchiul sau, doctorul Grigore Bota, care l-a determinat sa mearga la Scoala Normala Greco-Catolica din Oradea, unde Ioan M. Insa in 1940 a intervenit cedarea Transilvaniei de Nord catre Ungaria, iar Ioan M. Bota s-a mutat la Scoala Normala din Bucuresti, unde a fost ajutat de dr. Nu m-am gandit sa fiu un preot de tara, ci un preot care sa se ocupe cu stiinta si cu problemele administrative care se cer, sa fiu de ajutor Bisericii, nu neaparat sa fiu paroh undeva. Dar viata noastra este transcendenta, pentru ca lucram cu notiuni care sunt abstracte si sunt un fel de sinteza a realitatii pe care o exprimam", spune parintele Ioan M.

Cedarea Ardealului de Nord a insemnat o mare incercare.

"In 1940, cand a venit cedarea Ardealului, eu terminasem clasa a sasea din Scoala Normala Romana Unita de la Oradea. Eram mutat de la Sighet, unde scoala fusese desfiintata. Dupa Diktatul de la Viena, ca sa pot sa imi termin studiile, directorul, parintele doctor Ioan Sabo, mi-a spus ca nu imi poate garanta ni... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro