Moara de lemn din 1907 care inca macina porumb si grau. "Am luat imprumut ca s-o refac, numai sa aud paraul curgand"

Moara de lemn din 1907 care inca macina porumb si grau.

Una dintre putinele mori de apa din Romania, o instalatie demna de un muzeu etnografic, functioneaza in curtea unui gospodar din satul maramuresean Sacel, pe nume Danila Mecles (62 de ani). Agregatul, care foloseste doar puterea apei si nu are nevoie de curent electric, a fost cumparata de bunicul lui Mecles de la oamenii de afaceri evrei pentru care a lucrat la inceputul secolului al XX-lea. Instalatia care face lana pufoasa nu este nici ea mai noua, dateaza tot de la inceputul secolului trecut, iar sotia lui Danila, Titiana Mecles, spune ca s-a ocupat de ea de cand "a venit de nora" la familia Mecles.

acum 71 luni (17 Dec 2016)

Una dintre putinele mori de apa din Romania, o instalatie demna de un muzeu etnografic, functioneaza in curtea unui gospodar din satul maramuresean Sacel, pe nume Danila Mecles (62 de ani).

Agregatul, care foloseste doar puterea apei si nu are nevoie de curent electric, a fost cumparata de bunicul lui Mecles de la oamenii de afaceri evrei pentru care a lucrat la inceputul secolului al XX-lea.

Danila Mecles reprezinta a treia generatie de morari din familie si, cel mai probabil, ultima. Maramureseanul explica de ce este o indeletnicire pe cale de disparitie. Pentru moara trebuie sa ai apa aproape, sa cada de la trei metri inaltime, sa ai pod, iar o data la doi-trei ani, vine apa si matura tot. S-a intamplat cel putin de cinci-sase ori pana acum si am refacut totul de la zero. Cand e rupere de nori, aici e teren inclinat si, cand sunt 150 de litri pe metru patrat, nu ai cum sa rezisti in fata apei. Indiferent de cate ori va mai trebui sa-si refaca moara, Danila Mecles spune ca nu va renunta niciodata la ea. Si nu e de mirare ca nu vrea sa se opreasca, pentru ca a renuntat la toate visele sale pentru a se ocupa de moara mostenita de la bunicul sau. A renuntat la visul de a termina liceul, la planul de a merge la facultate, a renuntat la toate pentru a duce mai departe traditia familiei.

"Am facut zece clase si am vrut sa merg mai departe la liceu si la facultate. Dar tata m-a chemat sa stau langa el intr-o zi de sarbatoare si sa vorbim si a plans, a zis ca daca ma duc si eu, aici totul ramane ca si la ceilalti. Si m-am legat sufleteste de parintele meu si am renuntat la gandul de a pleca la scoala mai depate. Am avut inclinatii si m-as fi dus in domeniul mineritului sau in domeniul silviculturii, sa ma fac inginer, sa castig mai usor o paine, dar acum nu-mi pare rau, ca am trecut de 62 de ani si nu uit de unde am plecat.

Pe de alta parte, se plange el, nu poate face fa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro