Mittagsdamon: Andrei Plesu si starea de nefericire comuna

Mittagsdamon: Andrei Plesu si starea de nefericire comuna

Secretul fericitrii nu este dat, contrar parerilor preconcepute, nici de cantitatea de dorinte indeplinite, si nici de capacitatea de a ne intoarce la simplitate, echilibru, intelepciune: pe scurt, la a nu mai dori decat ceea ce ne putem permite. Akedia i-a sarmat, i-a innebunit, vidul creat de criza economica nu a facut doar ca toate cabinetele psihologilor sa se umple mai ales de patroni si de directori, de politicieni care "sunt dusi", sunt stresati s.a.m.d. Nu stiu daca mai este adevarat faptul ca cei saraci cu duhul sunt fericiti, dar fericirea presupune, cred, o anumita stare de detasare si de calm, de "bien-etre", cum scriu, intraductibil, francezii, de PACE, care lipseste societatii noastre post-post-moderne.

acum 96 luni (30 Sep 2014)

>

"Daca ma intrebati, asadar, despre fericire, nu va pot spune decit ca sint temeinic nefericit, mereu si parca din ce in ce mai nefericit. Fac mereu, ca apostolul, raul pe care nu-l voiesc si nu fac binele pe care il voiesc. Fac rau celor pe care ii iubesc, ma confrunt clipa de clipa cu raul din mine, cu demisiile si strimbatatile mele, cu limite inconturnabile si sperante utopice, cu esecuri, iluzii si rataciri. Nu stiu sa-mi domin virsta si subrezelile, n-am vocatia optiunii radicale, n-am invatat, in 60 de ani de viata, sa-mi administrez singuratatea, desi traiesc, de mult, sub seductia ei. In plus, am aerul ca as avea ceva de spus, ca am solutii. Se spune acolo ca temporalitatea, adica mediul natural al vietii noastre, nu (mai) ingaduie afecte si impliniri stabile: trebuie sa te bucuri ca si cum nu te-ai bucura, sa plingi ca si cum n-ai plinge, sa ai ca si cind n-ai avea. Atit ni se permite (si nu e putin lucru): sa fim fericiti ca si cum n-am fi, si sa fim nefericiti ca si cum am fi fericiti. In acest "ca si cum" si in acest "ca si cum nu" sta un inceput de asezare sufleteasca, de calm interior. Mai mult nu se poate astepta de la nimeni... Nu pentru ca speram sa-mi fie un ghid, un fel de "fericirea pentru tonti" pe meleaguri straine, ci pentru ca este una din cartile mele preferate. N-am mai deschis-o de fapt de foarte mult timp, si n-as putea spune de ce. A spune ca nu esti fericit echivaleaza pentru mine cu a spune ca nu crezi in Dumnezeu. Voi spune deci ca prinsa in rapiditatea cu care mi se scurge viata am uitat, ca si multi altii, sa ma mai opresc. Si de ce, din senin, in plina criza politica in Romania si financiara, prime coperti de reviste ii sunt dedicate? Sau readucere cu picioarele pe pamant, la concepte bazice si initiale, intr-o lume in care fiecare isi inchipuie ca crizele politice sau economice vor opri mersul lumii? Dar fericirea, ea, incepe sa devina, dupa cum observa comisia Stiglitz, un criteriu si o norma de cuantificare a natiil... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro