Ea e moderna, urbana, asociata acestor eroine nocturne care au animat saloanele, au agitat teatrele, au sedus pietonii: nu sotiile, ci iubitele, amantele, prostituatele, ele formeaza curentul subteran care s-a afirmat, disident si derutant, ca dublul rebel al rigorilor casnice, al austeritatii familiare, al protocoalelor traditionale. Ea se impune ca principiu de grup si se constituie in regula de comportament nu doar individuala, ci si de virsta si clasa. Mitologia feminina se impune ca versiunea alternativa a ordinii unanim acceptate pentru a deveni marca identitara a Parisului, capitala a sexului si a viciului, incit, intr-o scrisoare catre sotia sa, pina si Bismarck, in vizita la Paris, se va simti obligat, pentru a o linisti, sa conteste "farmecele pariziencelor care nu sint atit de exceptionale cit se spune". Aici au aventuri celebre printi rusi si bei turci, mostenitori egipteni si nobili englezi: ca fluturii de noapte, se concentreaza in orasul curtezanelor si al sarbatorilor reunite, in orasul prin definitie festiv. Privesc o colectie elvetiana reunita la Villa Flora, prezentata la Muzeul Marmottan nu departe de celebrul Bois de Boulogne, loc privilegiat pentru plimbari mondene si aventuri improvizate. Deodata, mi se impune revelatia ca pictorii acestia care au parasit atelierele pentru a se confrunta cu marea si soarele, cu fluviul si sala de teatru, sint la originea unei mutatii esentiale: ei instaureaza puterea femeii. Impresionistii, de la Manet la Renoir si Pissarro, sint la originea acestei mutatii. Cind Germania se inarmeaza, Franta se distreaza si atribuie femeii o importanta niciunde egalata. Muzeul Orsay ne convoaca nu la o prezentare a femeilor simple, dezinvolte si lipsite de umbra, ci la una a curtezanelor plasate in dubla perspectiva a "splendorii si a mizeriei". Glorie si servitute a sexului care se expune gratie unor artisti de geniu ce nu ezita sa-si aleaga personaje cel mai adesea declasate, reduse la o conditie marginala sau, dimpotriva,... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro