Mircea Cartarescu, la Bookfest: "Prima mea iubire a fost poezia"

Mircea Cartarescu, la Bookfest:

Scriitorul Mircea Cartarescu a vorbit despre prima iubire, poezia, precum si despre trecerea de la poezia plina de corespondente culturale la cea optzecista, pe care a invatat sa o scrie in cadrul Cenaclului de Luni al lui Nicoale Manolescu. Foto: Cosmin Bumbut Am avut optiunea de a merge spre o poezie cu totul diferita de ce faceau colegii mei, de a face o nebunie fara capat, si anume sa scriu un poem epic, cum scrisesera Homer, Vergilius...

acum 57 luni (23 May 2015)

Scriitorul Mircea Cartarescu a vorbit despre prima iubire, poezia, precum si despre trecerea de la poezia plina de corespondente culturale la cea optzecista, pe care a invatat sa o scrie in cadrul Cenaclului de Luni al lui Nicoale Manolescu. Intotdeauna am trait intr-o singura carte, am trait clipa, desi o clipa poate fi de 14 ani, cum a fost in cazul "Orbitorului", sau de cinci ani, cum este in cazul ultimei carti, pe care sunt aproape gata sa o inchei. De multe ori, am remuscari ca nu mai scriu poezie si de multe ori, ma gandesc la epoca aceea in care am scris numai poezie sau aproape numai poezie. (...) Nu eram singurul in acea aventura din anii '80, am fost impreuna cu prietenii si colegii mei de atunci: Alexandru Musina, Florin Iaru, Ion Stratan, Romulus Bucur, Ion Muresan, Nichita Danilov si atatia altii, care nu-mi vin acum in minte, dar care mi-au fost intotdeauna foarte dragi.

Eu plecasem din poezie de pe cu totul alte pozitii decat ei. Venind la Cenaclul de Luni al lui Manolescu, am invatat ca se poate face si un altfel de poezie, ca se poate practica un sport mult mai rapid. Nu se incurcau atat de tare in citate, in aluzii, in corespondente culturale si literare. La un moment dat, am abandonat culturalismul din primele mele cicluri de versuri, "Faruri, vitrine, fotografii", pentru a face poezie optzecista. (...) Am scris atunci "Poeme de amor", "Totul" si "Dragostea". Este bucuria de a aduce forme artistice placute, pe care si publicul mai putin instruit le poate gusta. (...) Pe masura ce inaintam in varsta, caci ma apropiam de 30 de ani, simteam damnarea fiintei omenesti, greutatea timpului. Foto: Cosmin Bumbut Am avut optiunea de a merge spre o poezie cu totul diferita de ce faceau colegii mei, de a face o nebunie fara capat, si anume sa scriu un poem epic, cum scrisesera Homer, Vergilius... Mi-am dat seama ca singurul fel in care pot sa scriu un astfel de poem, care sa ma tina ocupat un an jumate sau doi ani, era sa reciclez, sa reconditionez si... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro