Mihai Leu, fost campion mondial la box: "Am fugit din tara in 1987, desi aveam totul aici, mai putin libertate. Plangeam de dorul de casa"
De mic, am fost dat la inot si apoi la tenis, insa de la varsta de 9 ani, cand am intrat pentru prima data intr-o sala de box, nu am mai renuntat la aceasta activitate. Familia considera ca boxul este pentru mine un mod de a-mi face de lucru, de a nu pierde timpul degeaba prin fata blocului, dupa orele de scoala. In anii de scoala si de liceu, pentru o lunga perioada, eram preocupat doar de box si de scoala. Intre timp, reusisem sa dau de prietenul tatalui meu, care mi-a spus sa merg la un restaurant din Atena, cu numele de "Bucuresti", frecventat de romani. Apoi, am aflat ca primisem o condamnare de sapte ani de inchisoare, pentru ca plecasem ilegal din Romania, o sentinta venita si de pe urma faptului ca, inainte de a parasi tara, eram legitimat la un club militar, la Steaua Bucuresti. "Dupa antrenamente, ma puneam in pat si plangeam de dorul celor de acasa" Intr-un timp relativ scurt ai obtinut cetatenie germana si astfel dreptul de a munci acolo. Nu ii condamn pe romanii care au considerat ca nu mai merita sa se intoarca pentru ca le este bine in strainatate, dar nu pot sa ii inteleg pe cei care se fac ca au uitat de unde sunt sau spun ca le este rusine ca sunt romani. Suntem de 23 de ani impreuna, in luna februarie vom face 24 de ani, si avem un baiat de 21 de ani, Marco, student in Timisoara. "Nu imi vine sa cred ca am putut face acest salt de la box la raliuri" In februarie 1997 ai intrat in istoria sportului romanesc cu titlul de campion monidal la box, obtinut la Hamburg, in meciul disputat cu panamezul Santiago Samaniego. Am fost asa de incalzit si asa de mult mi-am dorit sa castig ca nu am mai tinut cont de accidentare. In astfel de meciuri, ai momente cand simti sustinerea publicului, insa eu eram atat de concentrat ca nu mai auzeam nimic in jur si nu puteam sa las sa imi fie distrasa atentia.
Mihai Leu a fost primul roman care si-a trecut numele pe lista campionilor mondiali la box profesionist. In 1997, sportivul din Hunedoara a cucerit centura mondiala la categoria semi-mijlocie a versiunii World Box Organization (WBO), dupa ce l-a invins la capatul a 12 reprize pe panamezul Santiago Samaniego. La scurt timp dupa ce a obtinut cea mai importanta performanta din cariera sa, Mihai Leu a fost nevoit sa se retraga din ring, ca urmare a unei accidentari la brat, insa s-a relansat in raliuri, devenind campion national in 2003. Povestea ascensiunii lui Mihai Leu a inceput in 1987, an in care devenise campion mondial de box la juniori. S-a reintors in tara dupa Revolutia din 1989 si s-a stabilit, impreuna cu familia, la Hunedoara. De mic, am fost dat la inot si apoi la tenis, insa de la varsta de 9 ani, cand am intrat pentru prima data intr-o sala de box, nu am mai renuntat la aceasta activitate. Dar, la scurt timp, m-am mutat la Metalul, un club abia infiintat atunci si a carui sala de antrenamente fusese inainte un loc de expozitii. Sala de antrenamente si clubul de box apartineau combinatului siderurgic din Hunedoara, iar la vremea respectiva erau foarte aglomerate. Din cauza numarului mare de copii care practicau boxul, la antrenamente eram impartiti in mai multe serii. Nu incapeam cu totii, desi sala era una spatioasa si acelasi lucru se petrecea si la clubul concurent, Constructorul, care apartinea de Intreprinderea de Constructii Siderurgice Hunedoara.
Am boxat pentru prima data intr-o competitie la varsta de 10 ani si jumatate, cu un coleg de antrenament, Toni Crasmaru. Dar primul meci oficial, daca se poate spune asa, a fost la un turneu organizat in Hunedoara, in sala de cinema a clubului Siderurgistul. Pe scena a fost amenajat ringul, iar spectatorii stateau pe locurile din sala si se uitau la noi ca la personajele unui film. Interesul oamenilor era mare, chiar si pentru meciurile noastre, iar noi fiind atat de multi, cei care p... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro