Mihaela Rosu Moldoveanu, pilot TAROM: "Deasupra norilor oamenii sunt mai intregi la minte"

Mihaela Rosu Moldoveanu, pilot TAROM:

Am vrut si invatator, si doctor, dar la mine cred ca a fost si microbul zborului in sange fiindca, inca de atunci, eram cu ochii dupa avioane si il trageam pe tata de mana sa-i arat fiecare avion pe catre il vedeam pe cer. Am facut Facultatea de Limbi Straine, specializarea engleza-rusa, si am realizat ca o munca de birou, de la 8.00-16.00 nu avea cum sa-mi aduca lucrurile pe care le voiam in viata. Dupa 3 ani de studii, examenul de absolvire al Academiei se termina cu 13 examene la care trebuie sa obtii punctaj de cel putin 75%. Oricum, exista un program minim de odihna, 12 ore intre zboruri, este vorba de reglementari internationale care nu pot fi incalcate: doua zile libere pe saptamana, nu mai mult de 90 de ore de zbor intr-o luna etc. La nivel de croaziera, in spatiul european, unde tehnica este foarte avansata, esalonarea pe verticala se face la vreo 1.000 de picioare (aproximativ 300 de metri), in timp ce in Africa, se face la 2.000 de picioare (aproximativ 600 de metri) intre sensuri.

acum 68 luni (2 Mar 2015)

Pilot, soldat, chirurg, fotojurnalist de razboi, alpinist sau astrofizician la NASA. Intre Martisor si 8 Martie, o perioada dedicata indeobste sexului frumos, "Adevarul" va prezinta o serie de interviuri cu femei puternice care au spart tiparele traditionale. Care sunt povestile lor de viata? Cat de misogina este societatea si cum au reusit sa faca performanta in "lumea" barbatilor? Mihaela Rosu Moldoveanu are 37 de ani si de 8 ani este pilot la TAROM. Zboara la carma unuia dintre cele mai mari avioane comerciale din lume, un Airbus 310 cu o capacitate de 209 locuri. Este casatorita cu un angajat TAROM, iar tatal ei a fost navigator de bord. In aviatie nu sunt multe femei, dar Mihaela spune ca intotdeauna a fost tratata de colegii sai ca si cum ar fi fost unul dintre baieti, nu s-a simtit niciodata discriminata, iar lumea barbatilor din aviatie este si lumea ei. Am vrut si invatator, si doctor, dar la mine cred ca a fost si microbul zborului in sange fiindca, inca de atunci, eram cu ochii dupa avioane si il trageam pe tata de mana sa-i arat fiecare avion pe catre il vedeam pe cer. Am facut Facultatea de Limbi Straine, specializarea engleza-rusa, si am realizat ca o munca de birou, de la 8.00-16.00 nu avea cum sa-mi aduca lucrurile pe care le voiam in viata. La 23 de ani am dat la Academie.

Este un sentiment impresionant cand te vezi sus la 3.000 de picioare, se auzea numai aerul cum suiera si puteai sa vezi tot Bucurestiul de acolo.

Am invatat in prima faza principiile de baza: principii aerodinamice, motoare, navigatie, radionavigatie, instrumente de bord, legislatie. Partea de zbor o faceam pe aeronave aeronave de categorie usoara (CESSNA 172, PIPER SENECA V). Dupa un anumit numar de ore de zbor ajungi sa zbori in simpla comanda, adica esti doar tu, avionul si cerul si trebuie sa fii pregatit sa faci fata la orice situatie. Dar am impus de la inceput limite sa nu fim tratate in mod deosebit, sa fim la fel si a fost in re... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro