Marturiile unui medic de front celebru: "Operam la doua mese, iar hrana mi se servea in gura intre doua operatii. Mi se aduceau ranitii ca sacii la moara"
"Ii auzeai pe cei de dedesubt tipand: , dar de cum se ridicau un rand de brancarde, se asezau altele la loc", descrie el scenele de cosmar. A murit uitat de stat, in cel mai crunt anonimat Eroul de pe frontul de Est decorat de maresalul Ion Antonescu.
"Operam la doua mese, trecand de la una la alta, repausul mi-l faceam atipind cateva minute pe un scaun, intr-un colt al salii, iar hrana mi se servea in gura intre doua operatii sau mestecam in vreme ce operam. Nu stiu daca in timp de doua saptamani am luat masa de 2 - 3 ori, la popota instalata intr-o cladire alaturi de spital...", descrie el acele zile. "Ii auzeai pe cei de dedesubt tipand: , dar de cum se ridicau un rand de brancarde, se asezau altele la loc", descrie el scenele de cosmar. "Mi se aduceau ca sacii la moara, iar eu operam in nestire, fara sa am timpul ca sa-l examinez mai atent pe vreunul, iar despre un control radiologic, sau de vreun examen de laborator, nu mai era nici vorba. Am lucrat mereu, cu judecata unui creier sleit de munca si nesomn, impins de sentimentul datoriei si de incurajarea comandantului. Ideea construirii Spitalului clinic de copii "Dr. Victor Gomoiu" ii revine medicului, care a modificat planurile initiale ale arhitectului Gheorghe Simotta. Banii necesari au fost obtinuti prin subscriptii publice, de la Banca Nationala, CFR, Ministerul Muncii precum si Ministerul Sanatatii. In schimbul acestor fonduri, profesorul Victor Gomoiu s-a angajat sa acorde asistenta medicala gratuita angajatilor acestor institutii timp de 10 ani. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro