Marturii ale romanilor din robia sovietica a anilor '40: "Rusii isi hraneau porcii cu cadavrele deportatilor"

Marturii ale romanilor din robia sovietica a anilor '40:

Ernest Ulrich, fost deportat din anul 1945 in lagarele de munca ale URSS, este autorul uneia dintre cele mai cutremuratoare marturii despre anii de exil fortat in care au fost dusi peste 70.000 de etnici germani, pentru "a munci la reconstructia Uniunii Sovietice", dupa Al Doilea Razboi Mondial. "Pe perioada deportarii, impreuna cu alti cetateni de etnie germana a suferit de frig, de foame fiind cazati in baraci neincalzite si insalubre, pline de purici si plosnite si fara a avea acces la conditiile de igiena minima.

acum 22 luni (10 Jan 2018)

Ernest Ulrich, fost deportat din anul 1945 in lagarele de munca ale URSS, este autorul uneia dintre cele mai cutremuratoare marturii despre anii de exil fortat in care au fost dusi peste 70.000 de etnici germani, pentru "a munci la reconstructia Uniunii Sovietice", dupa Al Doilea Razboi Mondial. Am fost deportat in URSS", in care a dezvaluit ororile la care a fost supus de sovietici. Luat din Petrosani in ianuarie 1945, alaturi de tatal sau si alti aproape 1.500 de etnici germani din Valea Jiului, Ernest a fost transportat cu un bou-vagon in Dzerjinsk, un orasel minier din regiunea Donbass, aflat la peste 2.000 de kilometri de orasul natal. A lucrat in minele de carbune si a trebuit sa supravietuiasca intr-un lagar de baraci infiintat in pustietate.

Frigul si foamea erau cei mai aprigi dusmani

Ernest a relatat ca mortii din lagarul deportatilor erau aruncati in gropi comune, sapate de ceilalti detinuti, iar uneori cadavrele erau folosite pentru a hrani porcii. In timp ce sapa o groapa in care ar fi urmat sa fie aruncate 19 cadavre, Ernest a vazut cum patru ofiteri ai politiei secrete NKVD au coborat dintr-o masina si s-au indreptat spre casa rusului care raspundea de cimitir. Aflasem apoi ca groparul nu hranea doar porcii cu ele, dar folosea bucati de carne din cadavrele umane, pentru prepararea unor umpluturi. Carnea de om era tocata si amestecata cu alte carnuri si folosita la placintele pe care le cumparam noi, uneori, din piata. Ce ramanea din ei era prajit intr-o oala de aluminiu, cu sare si cu ceapa daca aveam, iar rezultatul era o adevarata delicatesa pentru conditia noastra de oameni infometati si slabiti de lipsa hranei consistente", isi aminteste Ernest Ulrich. In fata conditiilor aprige din lagar, multi deportati nu au supravietuit, iar altii au murit in incercarea de a avada ori s-au sinucis, relata autorul, care a revenit in tara dupa aproape cinci ani petrecuti in lagar.

Purecii si plosnit... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro