Marturia unui mester dintr-o familie de ceramisti. Scolile de corectie si puscariile, singurele institutii care mai perpetueaza traditia
Nici n-ar avea cum sa iasa ca in poza, pentru ca Raluca, si nici un copil de ceramist din zona, nu a urmat cursurile de arta ale unei scoli de profil, unde sa invete despre proportii, reguli etc. "Tineretul nu mai traieste din ceramica, avem si salariul de baza si hobby" Raluca spune ca ceramica pentru ea si generatia ei este mai degraba un hobby, ca are nevoie de un venit constant, un salariu, cu care sa-si intretina familia. Nici scolile din Valcea, unde se afla Capitala Ceramicii Populare Romanesti, pe de alta parte, nu par deloc interesate de acest stravechi mestesug, desi copiii vin la Horezu de la sute de kilometri departare ca sa vada cum arata o oala din ceramica, o roata de olarit, un corn de vita sau o gaita, cum se da viata lutului etc. Cu banii castigati pe lectiile de olarit pentru copiii de la Scoala de corectie, s-a cumparat un Golf Intre timp, altii par interesati de olarit.
In Capitala Ceramicii Romanesti, Horezu - Valcea, mestesugul certificat UNESCO pare a fi pe cale de disparitie. Din zecile de familii de olari din zona, putini urmasi duc mai departe ce au invatat si mostenit de la parinti si bunici. Printre ei am descoperit-o si pe Raluca Iorga care ne-a atras atentia cu un altfel de ceramica, diferit de cel cu care ne-am obisnuit, de cel traditional. Eu sunt copil de mester de fapt. Ca ma cunoaste si pe mine lumea de un an - doi incoace asta e altceva, dar nu fac totul cap - coada. De aceea ne si promovam inca sub numele parintilor, Alina si Liviu Iorga", ne explica mostenitoarea "clanului Iorga" - una din familiile de olari renumite in zona si nu numai.
Timpul a trecut si peste traditia straveche, s-a modernizat inclusiv modelul "Din cate mi-a spus tata sunt a saptea generatie de ceramisti din familia Iorga. Bunicii mei inca lucreaza ceramica, parintii bunicilor au lucrat strict pentru uz casnic si dupa vechea tehnica", isi incepe povestea Raluca Iorga, a saptea spita dintr-o familie de ceramisti din celebrul satul Olari - Horezu. Am 25 de ani, dar lucrez de cand ma stiu. Tin minte ca eram mici, eu si sora mea, si mami nu ne lasa sa intram in atelier ca zicea ca noi trebuie mai intai sa ne ocupam de carte. Considera ca ceramica nu este o meserie facila din care sa traiesti si-si dorea o viata mai frumoasa si mai usoara pentru noi. Pe de alta parte, ne murdaream si nu suporta sa ne vada murdare, stricam materialele..." De la Cocos la icoane pe ceramica Raluca nu este singurul urmas de ceramist care, desi cunoaste tainele vechii traditii, a venit cu un suflu nou, adaptat cerintelor de astazi. "Fac peisaje pe ceramica, tematice, transpun povestile pe lut - ciobanul cu miorita, casuta de la munte sau acasa la Horezu. Am avut, spre exemplu, comenzi de icoane pe ceramica inclusiv de la persoane in varsta: Cina cea de Taina, Iisus, Maica Domnului cu Pruncul, Sfantul Nicolae, Sfantul Gheorghe..." Genul de pictura religioasa realiz... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro