Marturia cutremuratoare a unei foste gimnaste: "Eram plesnite cu joarda pana tasnea sangele, infometate si chinuite, incat am ajuns in pragul sinuciderii"

Marturia cutremuratoare a unei foste gimnaste:

Ana Maria Sanda (30 de ani), jurnalista la Vocea Strazii, a practicat gimnastica timp de trei ani in copilarie, la Deva. A povestit despre bataile indurate la antrenamente, despre pastilele de slabit pe care era obligata sa le ia, desi era doar un copil si despre umilintele la care a fost supusa si care, desi avea mai putin de noua ani, au facut-o sa se gandeasca atunci la sinucidere. Iata relatarea jurnalistei,publicata pe voceastrazii.com: "Mi-am adus aminte de toate: de batai, de jigniri, de foamea aia crunta, care ma facea sa ascund coji de paine in san si mai apoi sub perna, de pastilele de slabit date unui copil de opt ani, de injuraturi. De perioada cand am fost bolnava de varicela si "m-au uitat doua zile" inchisa intr-o camaruta de la ultimul etaj al internatului, iar cand si-au adus aminte de mine eram toata numai friguri, deliram si facusem pe mine, iar "o colega de suferinta" ma supraveghea. Toate astea m-au facut sa nu ma mai uit, vreodata, la vreun concurs de gimnastica si nici sa nu mor de extaz cu fetele noastre de aur;

acum 56 luni (3 Jun 2016)

Ana Maria Sanda (30 de ani), jurnalista la Vocea Strazii, a practicat gimnastica timp de trei ani in copilarie, la Deva. A povestit despre bataile indurate la antrenamente, despre pastilele de slabit pe care era obligata sa le ia, desi era doar un copil si despre umilintele la care a fost supusa si care, desi avea mai putin de noua ani, au facut-o sa se gandeasca atunci la sinucidere.

Iata relatarea jurnalistei,publicata pe voceastrazii.com:

"Mi-am adus aminte de toate: de batai, de jigniri, de foamea aia crunta, care ma facea sa ascund coji de paine in san si mai apoi sub perna, de pastilele de slabit date unui copil de opt ani, de injuraturi. De perioada cand am fost bolnava de varicela si "m-au uitat doua zile" inchisa intr-o camaruta de la ultimul etaj al internatului, iar cand si-au adus aminte de mine eram toata numai friguri, deliram si facusem pe mine, iar "o colega de suferinta" ma supraveghea.

Sau cand am cazut la barna atat de rau, incat am avut hemoragie puternica mai multe zile si nu mi-au anuntat parintii, "ca sa nu-i ingrijoram". Imi amintesc de palmele peste fata, care-ti invineteau ochii (de fiecare data pedagogii stiau ca "te-ai lovit la antrenament"), de joardele ce ti se incolaceau lacome in jurul trupului si-ti lasau urme pe care nu aveai voie sa le arati. Nu am uitat niciodata ca eram "fata unui miner prost", miner care acasa manca numai cartofi si fasole, ca sa-i poata plati fetei lui internatul, sa "poata deveni campioana";

Amenintarile adresate unei copile

Sau de fetele mari, care, suparate ca luau bataie, ne bateau pe noi, astea mici. Statea cu amicele ei langa mine si ne gasise pe mine si pe o prietena mai proaste. M-au prins, m-au dus la scarile de la cealalta iesire a internatului si m-au tinut de picioare, cu capul in jos, amenintandu-ma "ca-mi vor imprastia creierii pe ciment" daca nu fac ce spun ele. Dupa antrenamen... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro