Marea slabiciune a lui Cioran: "Nu poti scapa de propriile origini, si mai cu seama de ale noastre"

Marea slabiciune a lui Cioran:

(1979) Aproape de 70 de ani, Cioran e fascinat, ca de o minune, de modul cum (nu) se poate traduce, din romana, cuvintul parelnic, parelnicie. (1979, scrisoare catre Relu.) "Nu stiu daca la tine e vorba de prestiinta sau de instinct, - cert e ca tu ai inteles dintotdeauna ceea ce mie multa vreme mi s-a parut o extravaganta sau chiar o nebunie: ca a fi nu e cu putinta decit inauntrul propriei tale etnii" (Scrisoare catre Constantin Noica, 1970, in volumul Scrisori catre cei de-acasa, Humanitas, 1995).

acum 52 luni (1 Dec 2014)

>

"Sunt oameni pe care nu i-as fi vazut niciodata daca as fi ramas in tara, in schimb trebuie sa-i vad aici". E un chin sa vorbesti de dimineata pina seara in limba noastra" ii scrie Cioran fratelui sau in 1970, dupa aproape 35 de ani de autoexil la Paris.

Cand a ajuns in Franta, la sfirsit de noiembrie 1937, Cioran avea 26 de ani si deja cinci carti publicate, scrise in romana.

"Cel mai mare prozator francez care era roman" vorbea germana, engleza, spaniola, si luase cursuri de portugheza.

Stiti insa despre ce au fost primele articole redactate si publicate in limba franceza?

"O limba in care ai incetat sa mai scrii te apasa ca un trup mort.

Din 1941, Cioran nu se va mai intoarce deloc in Romania si nu-si va mai revedea niciodata parintii. (1979)

Aproape de 70 de ani, Cioran e fascinat, ca de o minune, de modul cum (nu) se poate traduce, din romana, cuvintul parelnic, parelnicie. De parca uitase ca, in scrisorile mai din tinerete, o numea, ironic, "valaha".

Limba romana ramine hirtia de turnesol a lui Cioran. Orice splendoare si orice neputinta de care gindirea si afectul sunt in stare, sunt prin comparatie.

"Draga Dinu, Am fugit din gura noastra de rai pentru ca avea un efect dizolvant asupra mea", ii scrie Cioran prietenului Constantin Noica, in 1973. Ce-i drept, nici Occidentul nu mi-a prea reusit", se alinta mai departe scriitorul care va fi curtat in anii 80 de suedezii de la premiul Nobel. Nu poti scapa de propriile origini, si mai cu seama de ale noastre." (1979, scrisoare catre Relu.)

"Nu stiu daca la tine e vorba de prestiinta sau de instinct, - cert e ca tu ai inteles dintotdeauna ceea ce mie multa vreme mi s-a parut o extravaganta sau chiar o nebunie: ca a fi nu e cu putinta decit inauntrul propriei tale etnii" (Scrisoare catre Constantin Noica, 1970, in volumul Scrisori catre cei de-acasa, Humanitas, 1995).

Febril si patimas in ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro