Marea ofensiva chineza. Cine vrea sa intre in Asia intra mai intai in China
> Si totusi, cred ca ar avea ce vedea, ar avea ce invata si ar putea observa, macar ca la teatru, cum joaca alte tari, in ce directii se indreapta, ce piete vizeaza, cum stiu sa prezinte argumente atractive si, inainte de toate, cu se reorienteaza rapid astfel incat sa se adapteze la actuala reasezare de placi tectonice din politica mondiala. Si iata ce spatii geografice sunt deschise si gerate de giganticul proiect chinez care inglobeaza puncte de trecere pe trei continente, acoperind 65 de tari si pentru care China a alocat un buget initial de peste 1000 miliarde de dolari: Priviti cu mare atentie aceasta harta, caci discutia se poate deschide nu doar spre dimensiunile economice (extrem de usor de perceput), dar poate fi importanta si din punct de vedere strategic, caci amplasamentele chineze pe cele doua rute vor echivala cu tot atatea implantari-posibilitate de control si supraveghere in regiuni dintre cele mai diverse unde prezenta chineza este o noutate absoluta.
>
Si totusi, cred ca ar avea ce vedea, ar avea ce invata si ar putea observa, macar ca la teatru, cum joaca alte tari, in ce directii se indreapta, ce piete vizeaza, cum stiu sa prezinte argumente atractive si, inainte de toate, cu se reorienteaza rapid astfel incat sa se adapteze la actuala reasezare de placi tectonice din politica mondiala.
Iata un exemplu, poate cel mai important si incarcat de o simbolistica speciala, atat economica dar, in primul rand politica: Marea ofensiva chineza, considerata acum drept deschizatoarea unor enorme "ferestre de oportunitate" acolo, la punctul de plecare al Noii rute a matasii la nivel global, legand Asia si Orientul Mijlociu si cel Apropiat de Europa prin cele doua centuri ale sale, cea terestra si cea maritima.
China trebuie evaluata atat in contextul marilor acorduri care o leaga de partenerii sai din Organizatia de Cooperare de la Shanghai (organizatia care cuprinde o enorma forta demografica - peste un sfert din populatia lumii -, economica, militara) si in contextul proximitatii sale cu noua alianta de o colosala importanta, cea nascuta anul trecut, imediat dupa ce Presedintele Trump a decis retragerea SUA din Tratatul de parteneriat transpacific (pe care SUA il semnasera in 2015). Iar acum China are semnate 10 acorduri de liber-schimb de importanta strategica cu Hong Kong, Macao, Taiwan, ASEAN, Chile, Pakistan, Noua Zeelanda, Singapore, Peru, Costa Rica si negociaza alte 6 acorduri cu tari sau zone de integrare regionala (Australia, Consiliul de Cooperare din Golf, Islanda, Norvegia, Elvetia si Coreea de Sud si s-a angajat intr-un acord tripartit cu India, Japonia+Coreea de Sud. FOTO: Organizatia de Cooperare de la Shanghai
Miza tuturor marilor jucatori (cu exceptia SUA) este de a identifica o ancora cat mai solida nu numai cu China, dar si cu "China-punct-de-plecare-pe Noua-Ruta-a-Matasii", folosind posibilitatile practic ilimitate pe care le ofera ruta terestra dar si cea ma... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro