Au trecut patru decenii de la Greva minerilor din Valea Jiului, izbucnita la Lupeni si intrata in istorie, chiar daca autoritatile regimului comunist au incercat sa o tina sub tacere.

In primele zile din august 1977, peste 30.000 de mineri nemultumiti de conditiile de munca si de saracia in care erau nevoiti sa traiasca au participat la greva care l-a pus in dificultate pe insusi Nicolae Ceausescu, venit in Lupeni pentru a calma spiritele. La acea data, cateva zeci de ortaci din Mina Aninoasa au refuzat sa intre in subteran, cerand sa poarte o discutie cu reprezentanti din conducerea centrala a Partidului Comunist. In scurt timp, cu ei s-au solidarizat pensionarii din minerit de la Lupeni si apoi cu minerii de la aproape toate celelalte exploatari din Valea Jiului. Minerii au incetat lucrul si s-au indreptat spre Lupeni, unde urma sa ajunga, pentru tratative, o comisie condusa de prim-viceprim-ministrul Ilie Verdet, membru marcant al Partidului Comunist Roman. Oamenii nu voiau sa discute cu el, ci au cerut prezenta in Vale a prim-secretarului PCR, Nicolae Ceausescu, aflat in acele zile in statiunea Neptun de pe malul marii. In Lupeni, era asteptat de peste 30.000 de oameni, stransi in curtea exploatarii miniere, pregatiti sa ii prezinte o lista cu revendicari.

Cele mai importante dintre cererile minerilor erau: ca programul de lucru sa fie de sase ore pe zi si nu de opt ore, cum prevedeau reglementari adoptate in vara acelui an, ca varsta de pensionare sa fie de 50 de ani, nu de 52 de ani. Minerii mai cereau luarea unor masuri pentru cresterea nivelului de trai al localnicilor din Valea Jiului, recalcularea pensiilor in favoarea fostilor mineri si crearea de locuri de munca pentru femei, in zona.

Ceausescu, speriat de mineri

Presedintele le-a facut minerilor un numar de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, imbunatatirea conditiilor de munca, cresterea calitati... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro