>

Statistic, lucrurile sunt de necontestat: din cele cinci sesizari pe care a fost investita sa le judece, CCR le-a respins pe cele patru care criticau legitimitatea constitutionala a ordonantei 13 (formulate de Presedinte, CSM, Avocatul Poporului si Curtea de Apel Bucuresti) si a admis-o doar pe aceea care critica ancheta deschisa de Parchet privind circumstantele emiterii ordonantei 13 (formulata de Calin Popescu Tariceanu). Acest dezechilibru nu putea fi decat luat ca atare daca instanta de control constitutional ar fi fost ceea ce toti dorim sa fie: un arbitru impartial, departe de interese politice.

In ziua de vineri, 3 februarie a.c., o instanta a Curtii de Apel Bucuresti judeca procesul prin care un anume Ion Cicu era acuzat pentru mai multe fapte de abuz in serviciu. La inceputul sedintei, instanta a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a ordonantei de urgenta nr.

Iata cum consemneaza acel moment decizia recenta a Curtii Constitutionale: "Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca aceasta a fost ridicata de instanta judecatoreasca la data de 3 februarie 2017, data la care, fara a o pune in discutia subiectilor procesuali principali, a si sesizat Curtea Constitutionala, aspect care a dus la imposibilitatea formularii de catre acestia a punctului lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate", incalcandu-se astfel codul de procedura penala si legea CCR. Caci in chiar incheierea de sedinta ajunsa pe masa CCR, pe primele trei pagini, este rezumat exact acest demers: instanta a pus in discutia partilor exceptia de neconstitutionalitate. Procurorul de sedinta si-a expus pe larg argumentatia, iar din partea inculpatului si-au exprimat opinia atat avocatul din oficiu, prezent la inceputul audierilor, cat si aparatorul ales, care a ajuns mai tarziu la dezbateri. Si toti trei au fost de parere ca exceptia este admisibila.

Minciuna grosiera la care a recurs CCR este cu atat mai gre... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro