Linistea celor 300.000. "Ce s-a nascut in acele minute in Piata Victoriei este un fel nou de a fi impreuna"

Linistea celor 300.000.

Liniste cum nu gasesti pe strazile poluate de claxoane, in cartierele sufocate de cacofonia de mall-uri si de Carrefour-uri, liniste ca in primele ore ale lui 1 ianuarie, cand toti oamenii dorm. Nu vorbesc aici de linistea domnului Iliescu, linistea decerebrata a lipsei de constiinta, si nici de linistea domnului Nastase si a batausilor sai de cartier care indemnau amenintator "ciocul mic si joc de glezne".

acum 86 luni (10 Feb 2017)

>

Cand proiectoarele incheie numaratoarea inversa, zgomotul infernal de pana atunci amuteste brusc. Doar in primele randuri, se mai aud slab cativa manifestanti, aflati probabil prea aproape de zidul cladirii Guvernului devenit ecran de proiectie, ca sa mai poata vedea indemnul la tacere. Dezmeticindu-se din starea de confuzie creata de zgomotul puternic si continuu, oamenii se uita in jur si unii la altii de parca atunci ar fi fost teleportati in piata si se descopera cu uimire. Devine aproape palpabil un sentiment de neincredere, ca si cum linistea ar fi aceasta panza fragila de paianjen, gata sa se rupa sub greutatea multimii uriase echipata cu fluiere, tobe, laringe si vuvuzele. Si pentru ca ea nu se rupe, oamenii devin tot mai uimiti, zambete de incantare infloresc pe fetele multora, un sentiment impartasit ca asista la un miracol pe care il produc cu totii printr-un efort comun de vointa. Apoi, ca de nicaieri, un ropot crescand ca un val sau ca ecourile unei imense herghelii strabate multimea. Energia cuvintelor si sunetelor isi gaseste o alta forma de expresie. Liniste cum nu gasesti pe strazile poluate de claxoane, in cartierele sufocate de cacofonia de mall-uri si de Carrefour-uri, liniste ca in primele ore ale lui 1 ianuarie, cand toti oamenii dorm. Doar ca acum oamenii sunt treji si construiesc aceasta liniste impreuna si o privesc in acelasi timp cu mirare si cu mandrie, de parca nu le vine sa creada ca sunt in stare sa puna laolalta un asemenea giuvaer.

Si daca vi se pare ca acestea sunt cuvinte prea mari pentru un lucru prea mic, deschideti televizorul, intrati intr-o institutie publica, mergeti intr-un parc, intr-un spital, cautati liniste unde sunt oameni, vedeti daca o puteti gasi. Nu vorbesc aici de linistea domnului Iliescu, linistea decerebrata a lipsei de constiinta, si nici de linistea domnului Nastase si a batausilor sai de cartier care indemnau amenintator "ciocul mic si joc de glezne". Nici la linistea domnului Dragnea... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro