"Se stie ce dragoste purta Carol Dobrogei si mai ales Constantei, unde in ultimul timp al domniei sale obisnuia sa vina regulat. Si era fireasca inclinarea ce o avea pentru coltul acesta al tarii, caci Dobrogea este fructul celui dintai mare act national, care a infratit dinastia cu neamul romanesc - Razboiul de Independenta", scriau ziaristii vremii la 1916 in presa locala din Constanta. Un pod peste Dunare ce lega Romania de Dobrogea pe la Cernavoda, un port la Constanta care sa creasca sansele de dezvoltare a orasului si a tarii, construirea de edificii cu valoare de simbol (Palatul administrativ - actualul Cerc Militar, Palatul de Justitie - Judecatoria Constanta, sprijin pentru cladiri de loisir precum Cazino, hotelul Palace, lacasuri grandioase de cult pentru natiile Dobrogei etc), ridicarea unor resedinte de vara pentru familia regala (Mamaia, Constanta si mai tarziu Balcic), vizite oficiale ale partenerilor externi si timp petrecut la malul marii prin care sa intareasca legaturile monarhiei cu noua provincie romaneasca. Acestea sunt marile repere gandite de Regele Carol I pentru a pozitiona Dobrogea pe harta strategica a Romaniei.

Regele Carol I isi dorise mult Dobrogea, cu riscul pierderii in urma Razboiului de Independenta de la 1877 a Basarabiei de sud, cu judetele Cahul, Ismail si Bolgrad. Era constient ca regiunea va aduce tarii un avantaj strategic si economic de prima mana: iesirea la Marea Neagra. Si mai stia ca o Romanie moderna nu se poate construi fara un port la Marea Neagra, fara un pod maiestuos peste Dunare si fara un oras comercial care sa valorifice zestrea naturala a litoralului.

Credinta sa fusese intarita de marii vizionari ai neamului, inclusiv de poetul Mihai Eminescu, in scrierile sale din ziarul Timpul (1878): "Dobrogea e o dependenta naturala a Tarii Romanesti. A pastra insa acest Orient in miniatura, cu tot amestecul sau de popoara, a dovedi ca suntem destul de drepti si dest... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro