Cele doua mari categorii din care fac parte laboratoarele de virale sunt "Facebook Private Groups" sau Publisher. mIRC-ul (aplicatie care permite conectarea la grupuri/camere virtuale de discutie) era la moda si tinerii isi gaseau acolo teme de interes, filme si carti greu de procurat, dar mai ales isi alegeau lideri virtuali. Utilizatorii nu se mai conectau la un hub central controlat de o anumita persoana ci primeau pe email raspunsuri de la persoanele care faceau parte dintr-o anumita comunitate. Ideea initiala a Grupurilor de Facebook a fost aceea de a reuni oameni cu pasiuni comune sau care au aceeasi ocupatie: elevii unei scoli, o intalnire de familie, un grup de gospodine care vor sa isi imparta retete de mancare. Exista si in Romania mii de grupuri si cele mai multe dintre ele sunt private. Asta inseamna ca nu poti sa faci parte din ele decat daca esti invitat de un membru sau daca ceri sa faci parte si un administrator iti accepta cererea. Milioane de oameni au auzit de ele, dar putin stiu ca ele au pornit de pe astfel de grupuri. In cazul "Ziua Izabellei" a fost nevoie doar de 12 ore pentru ca 45.000 romani sa-si doreasca sa participe la un eveniment inexistent. Meme-urile (imagini amuzante insotite de un text care atrage atentia asupra ridicolului situatiei) au plecat din grupuri si s-au raspandit pe tot Internetul. Viralizarea este garantata si de faptul ca membrii unor astfel de grupuri pot sa redistribuie pozele amuzante in afara lor si astfel imaginile ajung sa fie vazute de milioane de oameni simpli, care in mod normal nu ar avea legatura cu grupul. Numele pleaca de la o trupa audio-video fondata in anul 2009 de Cristian Stanciu si Rolf Ono. Ceea ce fac ei este o joaca din fragmente inregistrate de la TV (voci, loop-uri, samples, frames) aranjate si reorchestrate electronic. Totul este acompaniat de muzica moderna - de la dubstep la drum and bass si prezentat pe minim doua ecrane sub forma unui dialog.

Poza de profil al lui Cristian Sta... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro