> Se vedea de la o posta ca pustiul nu era prea incintat de alegerea mamei, dar voia sa scape cit mai repede de toata corvoada si sa ajunga acasa. Nu stam foarte bine cu banii si alta pereche nu pot sa-ti mai iau prea curind..." Mama lui incepuse sa se enerveze - era clar ca baiatului nu-i placeau pantofii, insa cel mai tare o deranja faptul ca el nu dadea doi bani pe ritualul "cumpararii" lor, pe care ea il pregatise din timp. "Hai, mami, sa mergem, please, ca peste un sfert de ora avem razboi!" Verisoara mea stia vag despre ce era vorba - razboiul saptaminal din 4Story, programat la o anumita ora, pe care Mihai nu putea sa-l rateze sub nici o forma, caci aveau nevoie de el. Juca jocul de mai bine de jumatate de an, avea aproape level maxim, cea mai buna arma din joc si nu putea sa-si lase balta camarazii de lupta. Si atunci el ofta: rl (real life) poate fi atit de anosta uneori, trebuie sa mergi la scoala si sa-ti cumperi pantofi. Mihai are un sentiment de admiratie fata de mine: sint un om matur, aproape de virsta mamei lui, care joaca jocuri, stie ce e acela un event si cum sa se poarte cu un noob (o persoana, din joc, care habar n-are sa joace si nici nu da semne ca ar vrea sa invete). Mi-a facut chiar si un cont pe un stream de jocuri, insa nu l-am folosit, i-am explicat ca eu nu joc decit un singur joc - Atlantica Online (un mmorpg, desigur). De curind, i-am povestit ca mi s-a oferit un job in joc, cel de Officer (un soi de lider) in ghilda din care fac parte de aproape un an, remunerat cu bani din joc, si ca nu stiu daca sa-l accept sau nu. De pilda, nu mi se pare mai nimic in neregula ca el si prietenul lui cel mai bun, Alex (care locuieste la doua blocuri distanta) se intilnesc zilnic, uneori doar in joc, si isi petrec ore bune impreuna (de fapt, caracterele lor). In timp ce avatarele lor formeaza un party si o pornesc impreuna la lupta, cei doi pustani se coordoneaza unul pe altul prin telefon (minute nelimitate): "Hai, mergem la mapa aia (de la map=harta... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro