Juliette Binoche, un pian si poezia muzicii Barbarei: "M-am vindecat prin cantec" VIDEO

Juliette Binoche, un pian si poezia muzicii Barbarei:

> Lansat in aceasta vara la Festivalul International de Teatru de la Avignon, spectacolul este un rafinat tribut adus unei celebre voci a muzicii franceze: Barbara, la 20 de ani de la disparitia artistei. Juliette Binoche, desculta, imbracata in negru, a fost acompaniata pe scena de pianistul francez Alexandre Tharaud, impreuna cu care a creat conceptul si scenariul, pe baza textelor cantecelor compuse de muziciana, a catorva poeme si fragmente din jurnalul sau si a muzicii semnate de Barbara. In "Il etait un piano noir", biografia sa neterminata publicata in 1997, la un an de la moartea sa, cantareata Barbara povesteste cu modestie si poezie despre copilaria sa furata de incest si de ocupatie, despre anii boemi petrecuti in Belgia, si despre inceputurile carierei sale in cabaretele pariziene. Un stilou si un pian care slavesc viata, iubirea, durerea, furia, dar mai presus de orice speranta, care, fie si in momentele cele mai sumbre si mai disperate, i-a fost vibratie interna si a ajutat-o sa mearga mai departe pe Barbara, legenda care, dupa cum spunea Juliette Binoche, era in stare sa transforme "umbrele in lumina si catifeaua sumbra in sori".

acum 29 luni (31 Oct 2017)

>

Lansat in aceasta vara la Festivalul International de Teatru de la Avignon, spectacolul este un rafinat tribut adus unei celebre voci a muzicii franceze: Barbara, la 20 de ani de la disparitia artistei.

Juliette Binoche, desculta, imbracata in negru, a fost acompaniata pe scena de pianistul francez Alexandre Tharaud, impreuna cu care a creat conceptul si scenariul, pe baza textelor cantecelor compuse de muziciana, a catorva poeme si fragmente din jurnalul sau si a muzicii semnate de Barbara. Din cand in cand, focusul de lumini o scot in evidenta pe interpreta. Spectacolul mizeaza exclusiv pe numele actritei, pe muzica, pe versuri, pe poeticitatea si sensibilitatea versurilor. Barbara, cantareata imbracata intotdeauna in negru, urmarita de umbrele originilor evreiesti, de traumele din copilarie, de vesnica cautare a unui acasa prin emigrare, ratata, dupa cum povesteste, ca femeie - in povesti de dragoste neimplinite, ca mama - prin absenta nasterii unui copil, se cauta tot timpul pe ea insasi si isi gaseste alinare numai in cantec.

Barbara nu isi striga niciodata durerea, din versurile ei razbat resemnarea, iubirea ca jertfa, umilinta infrangerii si puterea de a-si asuma ceea ce simte, fara false orgolii. "Alexandre Tharaud a venit impreuna cu producatorul sau sa ma consulte pentru acest spectacol, caci aveau nevoie de o actrita care sa citeasca din textele scrise de Barbara. si pana la urma a trebuit sa facem o selectie, pentru ca nu puteam avea un spectacol de sase ore. Iar noi am incercat sa redam lucrurile nu intr-o cronologie biografica, ci sa ne axam pe tema fundamentala a vietii sale, adica pe aceasta dorinta permanenta de dragoste care a animat-o.

Fiindca dupa incestul pe care l-a trait cu tatal sau, toata viata ei a cautat o dragoste aparte in toti barbatii pe care i-a cunoscut si a fost animata de acest foc interior pe care a reusit pana la urma sa il transforme in arta", declara luni seara Juliette Binoche in c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro