Jalea unei mame indurerate: "Suntem parintii din Colectiv, care nu-si vor mai vedea niciodata copiii zambind fericiti in pozele de 1 Mai din Vama"

Jalea unei mame indurerate:

"Doi ani si sase luni de la o tragedie care astazi nu mai misca pe nimeni... Dupa doi ani si jumatate, singura schimbare in tara asta este a noastra, a celor care murim incet de dorul lor, fara sa avem, singuri si neintelesi de nimeni, puterea de a face din tara asta una normala si sigura pentru toti. Mai e ziua de duminica (10), ziua in care s-a nascut aducand atat de multa bucurie si speranta, si de care nu pot sa trec fara sa plang iar, ca nu mai e aici. Care de doi ani si jumatate incoace, e zi de pomeniri, de colive sfintite si alte daruri pentru cei sarmani, de mers la biserica si cu flori la cimitir (dar nu numai sambata).

acum 43 luni (1 May 2018)

"Doi ani si sase luni de la o tragedie care astazi nu mai misca pe nimeni...

Noua si altor 64 de familii, care nu isi vor mai vedea niciodata copiii pe Facebook, zambind fericiti in pozele din Vama, de 1 Mai.

Pentru ca, de fapt, nu ii vor mai vedea vii niciodata, deloc...

Dupa doi ani si jumatate, singura schimbare in tara asta este a noastra, a celor care murim incet de dorul lor, fara sa avem, singuri si neintelesi de nimeni, puterea de a face din tara asta una normala si sigura pentru toti.

Pacat ca se uita lucrurile grave atat de repede, fara sa se faca nimic bun!

RIP #colectiv

Te iubim, Dani, copilul nostru celest!", scrie mama indurerata Gabriela Istrate pe contul sau de Facebook.

Gabriela Istrate descrie cum decurge viata ei dupa tragedia din Colectiv care i-a rapit fiul Claudiu Bogdan Istrate, in varsta de doar 22 ani. de fapt, cum este sa traiesc zilnic, cu tragedia din viata mea!

Peste tot citeam sau auzeam ca in timp, durerea se estompeaza si nu intelegeam cum va fi posibil asa ceva. De fapt, e din ce in ce mai rau... Probabil ca ceea ce veti citi in continuare, este valabil pentru multi dintre ei, cu mici variatii de date.

Inainte de 30 octombrie 2015, aveam zilele normale ale saptamanii si zilele la fel de normale ale lunii, de la 1 la 30-31, sau 28-29, dupa caz.

Ocazional, erau sarbatori de familie, tinute pentru fiecare asa cum se cuvine, fara excese, risipa sau excentricitati inutile. Weekend-ul era weekend, cand toti profitam de prezenta tuturor in sanul familiei si uneori alaturi de prieteni. Asa ca, de la Colectiv incoace, tot calendarul meu s-a dat peste cap...

Degeaba incerc eu sa merg inainte, cand, in fiece vineri din an, ma impiedic cand imi aduc aminte de seara aia nenorocita de 30, cand a luat foc cl... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro