Istoriile fascinante ale lui Valeriu Anania alaturi de mari scriitori romani. De la caprele lui Arghezi la "patinaj" cu Blaga

Istoriile fascinante ale lui Valeriu Anania alaturi de mari scriitori romani. De la caprele lui Arghezi la

Este vorba de cartea "Rotonda plopilor aprinsi", aparuta in 1983 la editura Cartea Romaneasca (reeditata in 1995 la "Florile Dalbe" si in 2009 la "Polirom), al carei director fusese timp de zece ani chiar Marin Preda, care l-a si impulsionat pe calugarul scriitor sa-si reuneasca portretele literare intr-un volum. "Nu cred ca printre scriitorii de acum, inca in viata, sa fie un altul care sa-l fi cunoscut mai bine pe Arghezi, un altul care, pe durata unui sfert de veac, sa-i fi calcat pragul si sa-l fi primit de mai multe ori in odaia lui, fata de care poetul sa-si fi deschis sufletul mai larg. Despartirea de animalele care "imbogateau" si ele domeniul Martisorului, alaturi de multe alte vietati - intre care pisicile jucau un rol de cinste - nu este facila, mai ales pentru Parashiva, sotia lui Arghezi, foarte atasata de "Bita": "Paraschiva lacrama de jalea despartirii, Aarghezi lacrama de jalea neveste-si, eu cred ca lacramam de propria mea jale. "Cel mai inveselit de toata intamplarea aceasta a fost taica-meu, cand si-a vazut nevasta acasa, venita de la Bucuresti fara dureri de cap si pricopsita cu doua capre de la poetul Tudor Arghezi. Am convenit sa ne tinem de brat, sprijinindu-ne reciproc, (mi-ar fi placut ca eu, mult mai tanar, sa-l sprijin pe el), dar repede mi-am dat seama si de revers: lunecand unul, l-ar fi tras in cadere si pe celalalt.'Numai pe ghetus ne putem da seama cat de mult depinde capul de picioare', am zis eu la un moment dat, dar n-a parut impresionat de un asemenea aforism, ci cauta sa se descurce, acum pe cont propriu, intr-o echilibristica atenta", relateaza Valeriu Anania.

acum 55 luni (19 Jan 2016)

Este vorba de cartea "Rotonda plopilor aprinsi", aparuta in 1983 la editura Cartea Romaneasca (reeditata in 1995 la "Florile Dalbe" si in 2009 la "Polirom), al carei director fusese timp de zece ani chiar Marin Preda, care l-a si impulsionat pe calugarul scriitor sa-si reuneasca portretele literare intr-un volum. Prieten cu marii scriitori "Mi s-a dat mai intai bucuria de a avea prieteni literari mult mai in varsta decat mine si apoi tristetea de a fi ramas prea devreme singur. Adevarurile ei sunt mai intai sufletesti, asa cum s-au limpezit din relatiile unor scriitori care, chiar in vremuri neprietenoase, au tinut sa nu se numere printre victimele crizei de comunicare si s-au indaratnicit sa nu se socoteasca, cel putin intre ei, osinditi la incultura si sterlitate", scrie Valeriu Anania, in prefata cartii, cu notatia "Varatec, decembrie 1982". In 1982, cand avea deja 61 de ani, monahul Bartolomeu se retrasese la manastirea Varatec, pentru a se dedica activitatii de scriitor. Chiar daca amintirile sale sunt redate la varsta deplinei maturitati sunt legate de amintiri din tinerete, cand elanul scriitoricesc il aducea, nu o data, in preajma unor figuri deja celebre in domeniu si lasau sa razbata un comportament mai degraba non-conformist pentru un cleric. Relatie stransa cu Arghezi Cel mai amplu capitol din carte ii este dedicat scriitorului Tudor Arghezi (1880 - 1967), cu care "parintele Bartolomeu" intretine o amicitie stransa, incepand din 1942 pana la plecarea sa in SUA, in 1966. "Nu cred ca printre scriitorii de acum, inca in viata, sa fie un altul care sa-l fi cunoscut mai bine pe Arghezi, un altul care, pe durata unui sfert de veac, sa-i fi calcat pragul si sa-l fi primit de mai multe ori in odaia lui, fata de care poetul sa-si fi deschis sufletul mai larg. Il cunoaste pe Arghezi in iunie 1942, iar timp de mai bine de 15 ani il viziteaza cu regularitate la casa sa din strada Martisor, chiar si atunci cand poetul nu mai poate fi publicat, iar intalnirile cu el i... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro