Istoria orasului Azuga, una foarte recenta, mentioneaza faptul ca, pana in jurul anului 1700, zona, situata la peste 900 de metri altitudine, era o imensa pustietate impadurita, fara tipenie de om. Insa tocmai specificul acesteia, cu ape limpezi si pajisti bogate, a atras in zona crescatorii de animale, pastori de vaci si de oi.

De asemenea, pozitionarea viitoarei localitati, pe Valea Prahovei, care a fost permanent o cale de legatura intre romanii de pe ambii versanti ai Carpatilor, a fost un motiv determinant pentru crearea unui nucleu uman. Urechia, in lucrarea "Drumul Brasovului" si de Nicolae Iorga, in "Scrisori de negustori".

Potrivit istoriei orasului Azuga, se pare ca mesterii care au inaltat hanul au avut un model in Slonul de Piatra, hanul de la poalele Zamorei, Busteni, si singura asezare omeneasca de la Sinaia in sus, inainte de 1750. Mesterii au muncit enorm, avand de infruntat o natura capricioasa, si au facut un han tot atat de mare, cel putin in ceea ce priveste numarul incaperilor. Sopronul, cosarul pentru fan si celelalte dependinte erau dispuse in jurul cladirii principale inlocuind zidul de piatra, astfel incat, prin infatisarea lui exterioara, Hanul Intre Prahove era diferit de celelalte hanuri din Vale Superioara a Prahovei.

Prin marimea si linia lor arhitecturala, hanurile prahovene au avut in acea vreme o mare importanta pentru targurile Ploiesti si Campina, in timp ce altele, cele din Breaza de Sus, Sinaia, Busteni, Azuga au constituit o atractie deosebita pentru calatori, nevoiti sa piarda foarte mult pe drumuri.

La inceputuri, in preajma hanului, la nord si la sud, la rasarit si la apus, nu se gasea nici o locuinta omeneasca, insa datorita vietii pastorale intense, in primii ani ai secolului al XVIII-lea incep sa apara primele gospodarii razlete. Primul locuitor, un cioban cu 500 de oi

Primul locuitor care s-a statornici... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro