Istoria Crucii - de unde provine semnul care alunga diavolul si de ce in trecut oamenii se inchinau pe frunte

Istoria Crucii - de unde provine semnul care alunga diavolul si de ce in trecut oamenii se inchinau pe frunte

O carte scrisa in anul 1160 prin care autorul dadea sfaturi calugarilor descrie modul in care acestia trebuie sa se inchine inainte de culcare: trei cruci cu degetul mare pe frunte, apoi o cruce mare si apoi patru cruci in cele patru parti urmate de o cruce facuta asupra patului. "Obiceiul de a face semnul crucii peste lucruri a fost, de la inceput, la fel de familiar pentru crestini ca si cel de a se inchina ei insisi. Tertulian vorbeste despre faptul ca o crestina facea cruce peste asternut inainte de a se culca, ca despre un lucru cu totul firesc, dupa cum alte citate ne arata ca crestinii faceau acest semn peste majoritatea obiectelor de care se serveau", explica parintele Vlad Maxim.

acum 53 luni (7 Apr 2015)

Echipa "Adevarul" a discutat cu parintele Vlad Maxim, calugar de la Catedrala Arhiepiscopala din Constanta. El a studiat istoria crucii si spune ca multi oameni cred ca semnul crucii ar fi fost imprumutat de crestini de la cultele pagane. Primele comunitati crestine foloseau un semn facut pe frunte care era similar cu lemnul crucii pe care fusese rastignit Hristos. Putem deci sa credem ca semnul in forma de cruce despre care vorbeste Iezechiel, pecetea, este chiar Numele lui Dumnezeu", spune parintele Vlad Maxim. Litera Tav a fost interpretata diferit de catre crestini in functie de zona din care proveneau. Cei de origine iudaica erau insemnati pe frunte cu ea in ziua botezarii ca un simbol al omului care il urmeaza pe Hristos, in timp ce grecii il vedeau ca pe semn al mantuirii crestinilor. Cand si de ce ne facem semnul crucii Prima data cand un crestin ia contact cu semnul crucii este la ritualul botezului. La inceputul secolului III insemnarea cu sfanta cruce era insa considerata un fel de initiere si simboliza semnul apartenentei la Hristos. "Sfantul Ciprian ii incurajeaza pe martiri zicandu-le: "Fruntea ta sa fie intarita, pentru ca pecetea lui Dumnezeu de pe ea sa ramana intreaga". Acelasi sfant afirma despre cei care nu abjurasera in timpul prigoanei ca "fruntea lor, curatita prin semnul crucii, nu primise coroana diavolului, ci se pastrase pentru cununa Domnului", explica parintele Maxim. Vechii preoti spun ca nu se folosea toata mana pentru ca el aduce aminte de pecetluirea de la botez, care era facuta doar cu un singur deget. Cu tate acestea, in secolul IV exista obiceiul de a se insemna cu sfanta cruce fruntea, gura si inima, iar obiceiul este regasit in literatura duhovniceasca pana astazi. El este pastrat atat de preoti cat si de crednciosi si este facut inainte de citirea Evangheliei. Pentru a protesta impotriva ereticilor monoteliti care acordau faptului ca se insemnau cu sfanta cruce folosind numai un deget semnificatia unei atestari publice a invata... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro