Ion D. Sirbu, disidentul care l-a inspirat pe Preda pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni" | DOSAR ROMANIA LIBERA

Urmarit de Securitate 32 de ani neintrerupt, anchetat, torturat, trimis in lagare de munca fortata, apoi, in domiciliu obligatoriu, supravegheat, interzis, persecutat, marginalizat si, in cele din urma, izolat, ramas singur. [...] Ne soseau de la turnatoria de fonta niste forme trapezoidale (nu se mai terminau, mereu mai mari si mai grele), de trebuiau sa fie curatite de praful de turnatorie ca sa fie aduse la aramit. Prin 1966, trebuind eu sa conduc un grup de tovarasi din teatrele est-germane la Targu Jiu, aratandu-le si explicandu-le cam ce este si ce vrea sa fie Coloana Infinitului - deodata auzii bubuind in subconstientul meu: astea sunt trapezele mele, astea mi-au mancat tineretea, de ce nu ne-au spus? Este si perioada in care se apuca de sport: "Eram campion la pentatlon, extrema dreapta in echipa de fotbal Jiul (B), inotam brasse si crawl, calaream, am brevetul de pilot pentru zborul fara motor. Dupa razboi, in vara lui 1945, fiul risipitor se intoarce acasa, la Petrila, ca sa studieze, sa recupereze timpul pierdut si sa-i ajunga din urma pe mai norocosii sai colegi, care, cu totii, scapasera si de razboi, si de armata. Libertatea de a citi oricare dintre ziarele guvernului, libertatea de a asculta orice discurs tinut la radio, libertatea de a vota «in unanimitate» orice sindicat, [...] libertatea de a nu muri de foame, [...] libertatea de a ragusi la oricare din meetingurile groziste, [...] libertatea de a uita ca ai fost legionar, libertatea de a tacea din gura...". [1] Intuitia e si ea de buna calitate: "Vom avea, nu peste mult, o generatie de intelectuali cu mentalitate de plutonieri si cu rafinament de frizeri". Cu o biografie perfecta pentru epoca ce se nastea (fiu de miner, simpatizant de stanga, luptator in prima linie a frontului, vorbitor de rusa si interpret al unui general sovietic), Sirbu primeste si un post de asistent la Facultatea de Filosofie din Cluj. «Toti acesti incepatori, imi spunea, cand se vor coace, vor simti nevoia sa se laude ca mi-au fost contemporani.» «Nu cred, ii raspundeam, exista pete de constiinta ce nu se pot sterge!» «Ba da, afla de la mine ca orice rahat, dupa ce se usuca, are dreptul sa isi scrie neaparat memoriile sale de trandafir»...]" [1] De ce le-a fost teama... In timpul acestei perioade cumplite (devenisem donator de sange voluntar, primeam pentru 200 de grame de sange 50 de lei si 1 kg de carne), Baconsky, pentru un singur poem (Despre chiaburi, CEC, Oda laptarului meu), incasa intre 3.000 si 5.000 de lei". Viata sa a inspirat si personajul Victor Petrini din "Cel mai iubit dintre pamanteni", celebrul roman al lui Marin Preda, care n-a scapat usor: "Eu de aceea nu pot inghite romanul lui Preda «Cel mai iubit...», nu pentru ca eroul principal a imprumutat datele tragicomice ale vietii mele, ci fiindca, dupa ce face puscarie si mina si filosofie, acest Petrini al lui ramane la idioata intrebare ce i se pare esentiala: ma iubeste sau nu ma iubeste Matilda? La redactia Ramuri cand intru (la solstitii), toti tac si palesc: se comporta de parca unul din ei - nu se stie care - a fost de curand castrat de-a-npicioarelea fara anestezic, dar despre asta nu se vorbeste, in Craiova e in traditie sa depui un testicol la Primarie, in semn de gaj sau ca ostatec.

acum 76 luni (21 Oct 2017)

Urmarit de Securitate 32 de ani neintrerupt, anchetat, torturat, trimis in lagare de munca fortata, apoi, in domiciliu obligatoriu, supravegheat, interzis, persecutat, marginalizat si, in cele din urma, izolat, ramas singur. Acestea ar fi, pe scurt, ingredientele calvarului trait de un intelectual si un scriitor de exceptie: Ion D. Sirbu, omul a carui viata a inspirat personajul principal din romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" de Marin Preda.

Si totusi, acest "atlet al mizeriei", cum i-a spus mentorul sau, filosoful si poetul Lucian Blaga, a razbit. Sunt multi care cred ca Romania nu are astfel de pilde. Are, doar ca cei care i-au creat, urmasii lor si urmasii urmasilor lor au si astazi grja sa nu aflam prea multe despre ei. Sirbu este unul dintre exemplele graitoare: incomod, dar prea putin cunoscut azi, un caracter cu putere de model care "a murit cu sistemul de gat". Nu de putine ori numele acesta - in cazarmi sau puscarii - se scria, printr-o ironie transcedentala, Derizoriu". [2] Ion Dezideriu Sirbu sau Gary, cum ii spuneau prietenii, s-a nascut la Petrila, in Valea Jiului, pe 28 iunie 1919, in familia Ecaterinei Glaster si a minerului Ion Sirbu, candva, acum aproape o suta de ani, sindicalist easy-rider. "Am avut cea mai «sanatoasa» origine sociala, am fost cumplit de pedepsit pentru aceasta origine", scria I.D. Sirbu, in ultimul sau manuscris, un interviu acordat publicistului Ion Jianu de la revista Ramuri.

A lucrat fara sa stie la Coloana Infinitului

Scoala primara o face la Petrila. Primii patru ani de liceu, la Petrosani (1930-1934). Din lipsa de bani, insa, tatal sau il scoate de la liceu si intra, pentru un an, ucenic la Atelierele Centrale Petrosani (A.C.P.).

Peste ani, rememoreaza experienta: "Intr-o vara, 1937 sau 1938, nu mai tin minte, m-a chemat unul din fostii colegi de ucenicie sa vin la Ateliere, se plateste bine, o munca sociala. [...] Ne soseau de la turnatoria de fonta niste forme trapezoidale... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro