Președintele ales pentru că nu provenea din inima sistemului iși păstrează o zonă de confort care il izolează de diversitatea societății care a pariat pe el. Președintele este astfel investit cu o speranță care il depășește instituțional, dar pe care o poate folosi pentru a-și mări puterea. Invitarea partidelor la Cotroceni face parte in mod tipic din acest exercițiu prin care popularitatea devine o parghie de putere. Dar ea nu este completă, cată vreme președintele nu este mai activ in a ne explica incotro se indreaptă Romania și unde ar vrea el să se indrepte. Nevoia de cuvantul prezidențial nu este deloc rezultatul unei nostalgii cezariste, ci rezultă din nevoia de transparență. Pe cat Romania azi este ilizibilă cetățenilor săi, pe atat responsabilitatea prezidențială este importantă, pentru a explica, a da incredere, a păstra speranța colectivă de la momentul alegerii sale. ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro