Ioana Ciocan, curator independent de arta "Cultura nu este o gaura neagra"

Am fost siderata ca in cei 12 ani de invatamant pe care i-am urmat, plus trei de facultate, doi de masterat si trei de doctorat niciunul dintre profesorii nostri nu si-a pus aceasta intrebare: Pentru ce va pregatim, pentru ziua de azi sau pentru cea de maine? Cu atat mai mult cu cat fostii mei colegi de facultate, sculptori, se plangeau mereu de coruptia din administratia publica si din ministere, invocand nu numai ca nu se punea problema sa castige vreun concurs de monumente publice, dar nici macar nu aflau de existenta acestora in timp util pentru a putea depune proiectul. Nu mai povestesc cate drumuri am facut pentru a ajunge sa depun o cerere la Comisia de cultura… Cert este ca mi s-a aprobat prima amplasare din "Proiect 1990", urmata de o serie de 20 de lucrari in spatiul public pentru o perioada de patru ani. Este un efort dublu din partea galeristilor: trebuie sa intretina niste vanzari frecvente pentru acesti artisti, pe de o parte, iar pe de alta parte trebuie sa contribuie la cimentarea relatiilor lor cu colectionarii, dar si la formarea unor noi colectionari de arta. De curand, am fost juriu in cadrul concursului lansat de Fundatia Art Encounters, cu sprijinul Primariei Municipiului Timisoara si al Consiliului Local Timisoara, ca parte a Bienalei timisorene de arhitectura BETA 2016, care incearca sa gaseasca solutii creative la provocarile ridicate de tema: "Statuia ecvestra - Subiect contemporan (?)".

acum 45 luni (15 Jan 2017)

A initiat si coordonat programele de arta in spatiul public: "Keep the change", Lea Rasovszky, sculptura in spatiul public, Londra 2016 si Leicester 2015, UK; Tine regulat conferinte pe teme legate de arta in spatiul public si politici curatoriale in Europa de est.

Ioana Ciocan s-a remarcat prin proiecte de aducere a artei in spatiul public si nu se sfieste sa-si declare nemultumirile fata de modul in care arata in prezent peisajul urban romanesc.

Artista, profesoara, curatoare si coordonatoare de proiecte culturale, Ioana Ciocan arunca o privire critica si asupra sistemului de invatamant artistic din care face parte si pe care il considera anacronic.

Din ce in ce mai mult imi dau seama ca ceea ce am terminat eu nu are niciun fel de relevanta in arta secolului 21, intrucat ceea ce fac acum nu se studiaza in universitatile din Romania. Este una din marile mele nemultumiri in ceea ce priveste sistemul de invatamant romanesc, pe care nu ma sfiesc sa o declar. Am stat aici sase ani ca profesor de arta si a fost o experienta fantastica. Prima intrebare pe care am primit-o la staff meetingul nostru, pusa de directoarea scolii, careia ii port o vesnica admiratie, a venit ca un soc. Aceasta a scos un marker si a scris: acum suntem in anul x, vom fi profesorii unor copii care acum au cinci ani, sase, 12, 18 ani si noi, corpul profesoral, trebuie sa ne gandim cum va arata societatea in care acesti copii vor lucra, care vor fi nevoile ei, pentru ce ii pregatim. Am fost siderata ca in cei 12 ani de invatamant pe care i-am urmat, plus trei de facultate, doi de masterat si trei de doctorat niciunul dintre profesorii nostri nu si-a pus aceasta intrebare: Pentru ce va pregatim, pentru ziua de azi sau pentru cea de maine? Din pacate, la noi lucrurile sunt si mai tragice, nu-i pregatim nici macar pentru acum, ci pentru acum 100 de ani.

Modul de abordare al profesorilor din Danemarca si Anglia diferea fundamental de ceea ce ai facut aici? Dupa o sa... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro