> Nu m-am inscris la nici o sala de sport si nici nu m-am apucat sa invat germana. Nu mi-am vizitat parintii mai des si nici foarte intelegator cu ei si cu nevoile lor n-am reusit sa fiu. In fata a orice si a tuturor am fost ca de obicei eu-eu-eu-eu intr-un nesfirsit exercitiu de autoadmiratie si indulgenta. Am mintit mult si bine in lucruri mari si in lucruri marunte. Mi-am inventat tot soiul de scuze ca sa scap din situatii jenante, presante, neplacute sau care ma puneau pur si simplu in fata unei oglinzi prea putin flatante. M-am dat, dupa cum batea vintul si dupa cum mi se parea ca arat mai bine, ba o persoana intelegatoare, ba una degajata care emana un strop de cinism sic, ba cineva cu destula experienta in profesia mea oarecare, in asa fel incit sa dau lectii si altora. Am promis ca scriu si am scris un rahat. Am promis ca ma vad mai des cu prietenii adevarati si tocmai pe ei i-am evitat. Am spus ca muncesc mai mult si mai bine. Am zis ca o sa iubesc mai mult si mai bine. Dupa aia am stat sa ma intreb prosteste cum se face ca relatiile esueaza si am cautat sa ma victimizez cit mai confortabil. La anul, dragi doamne si domni, imi iau inima in dinti si viata in piept. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro