> Harta electorala a Romaniei, dupa victoria lui Klaus Iohannis - sas luteran -, ne transmite ca romanii pot trai la rastimpuri democratia ca pe o terapie, ca pe o dorinta de exorcizare a unei afectiuni pe care o constatam de 25 de ani: suferim de un soi de tulburare bipolara, iar o atare boala nu se vindeca de la sine, e nevoie de tratament si de timp. Pe de o parte, tentatia Occidentului, valorile Europei, deschiderea, diversitatea culturala, lingvistica, toleranta religioasa, pe care incercau sa le introduca intelectualii reformatori deja prin anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, iar pe de alta, ortodoxismul a outrance, nationalismul exacerbat, dispretul si neincrederea fata de straini, opacitatea fata de reforma. Geniul bun, geniul rau Daca e sa vedem cum si unde s-au manifestat aceste modele, ajungem la concluzia usor alarmanta ca, cel putin la inceputurile procesului de modernizare, ele au fost incarnate adesea de personaje care au jucat, rind pe rind, dedublindu-se, ambele roluri. Confuzia identitara a fost cu atit mai ampla si mai adinca, iar panteonul mitologiei nationaliste romanesti s-a populat progresiv cu personaje altminteri respectabile, scolite, convinse, cel putin la nivel discursiv, de nevoia unei racordari la valorile modernitatii occidentale, dar furate, pe de alta parte, de fascinatia agresivitatii, pe alocuri singeroasa, dramatica, iacobina. E memorabila o scrisoare a lui Rosetti, din 10 aprilie 1850, adresata de la Paris lui Ion Ghica - conflictul dintre viziunile celor doi, primul cu viziuni socialiste, al doilea cu un proiect liberal doctrinar, mai adaptat contextului acelor ani, era deja notoriu -, unde, dupa un sanatos obicei pe care opozitia il pastreaza pina in zilele noastre, pasoptistii in exil isi disputa o putere politica pe care nu o au: "Asculta, frate Ioane. Nu-mi place aroganta, dar nici modestia cea fatarnica si de aceea te aplaud cind zici c-ai voi ca Rumania sa fie guvernata de oameni ca tine (...) Banuiesc ca ai un spirit ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro