INTERVIU Victor Rebengiuc: "As fi vrut sa fiu aparat, sa stiu ca am si eu un tata"

INTERVIU Victor Rebengiuc:

"Vinovat" de talentul lui Victor Rebengiuc a fost tatal, care facea tot timpul "comicarii si giumbuslucuri". Actorul, care a implinit 83 de ani, pe 10 februarie, recunoaste, in interviul pentru "Weekend Adevarul", ca l-a durut ruptura de tata si ca, intr-un fel, a simtit intotdeauna ca-i lipseste ceva. De aici, de unde locuiesc acum, alaturi de sotia mea, Mariana Mihut, nu mai vreau sa ma mut. A murit la Stalingrad in 1942, iar eu si fratele meu, Aurel, am primit, pana la varsta de 18 ani, o pensie de orfani de razboi. Am plecat la Liceul Militar din Predeal, eram orfan de razboi si aveam dreptul sa intru acolo unde se duceau numai copii de ofiteri sau subofiteri. Trebuia sa fii copil de muncitor sau de taran ca sa poti da la facultate. Inainte de a da examen la Institutul de Teatru, am participat la niste cursuri pregatitoare cu Radu Beligan, dar cel mai mult lucram cu asistentul lui, Dan Damian. Cand o sa fii actor adevarat, o sa afli ca starile pe care vrei sa le exprimi nu trebuie sa le iei de nicaieri din alta parte decat din tine". Ministerul a dat o dispensa si ne-a scutit de anul de stagiatura obligatorie in provincie deoarece eram o serie exceptio- nala si eram ceruti la teatrele din Bucuresti. De obicei, era obligatoriu pentru studentii de la teatru macar un an de stagiatura in provincie. L-am luat si curand eram distribuit in doua spectacole: "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux si "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash, prima piesa pe care a montat-o Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra. Meritul cel mai de seama al doamnei Bulandra, pe langa calitatile ei umane si manageriale remarcabile, era ca, in conditiile in care erau impuse anumite piese sovietice, rusesti si romanesti, repertoriul pe care l-a avut Teatrul Municipal in anii '50 a fost unul exceptional, care ar putea fi invidiat si in zilele noastre de orice teatru. Doamna Bulandra ramane pentru mine modelul absolut de director de teatru, cel mai bun director de teatru pe care eu l-am cunoscut vreodata. Acest lucru nu mi se parea firesc, pentru ca e vorba de niste atitudini, de o intreaga succesiune de fapte, care doar pentru un roman au sensul potrivit. N-am trecut pe la scoala ca sa nu influentez profesorii si sa nu se spuna: "Uite, domnule, a venit artistul Rebengiuc sa se intereseze de fiu-su." Mi-amintesc ca, vreme de zece ani, eu mi-am dorit in adolescenta o minge de fotbal adevarata, pentru ca cea cu care ne jucam eu si cu fratele meu era din carpe. Am vazut ca se formau deja cordoane de jandarmi, ne-am intalnit cu Maniutiu si ne-am dus la el acasa sa ne uitam la televizor. Victor Rebengiuc, interviu la 83 de ani Cinci premii UNITER Numele: Victor Rebengiuc Data si locul nasterii: 10 februarie 1933, Bucuresti Studiile si cariera: ??A urmat cursurile Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" Bucuresti.

acum 83 luni (20 Feb 2016)

"Vinovat" de talentul lui Victor Rebengiuc a fost tatal, care facea tot timpul "comicarii si giumbuslucuri". Actorul, care a implinit 83 de ani, pe 10 februarie, recunoaste, in interviul pentru "Weekend Adevarul", ca l-a durut ruptura de tata si ca, intr-un fel, a simtit intotdeauna ca-i lipseste ceva. A dorit sa dea la Politehnica, insa a fost respins pentru ca "nu avea origine sociala sanatoasa". A descoperit intamplator teatrul si a devenit o vedeta de cartier, jucand la Ateneele Populare. A urmat Liceul Militar si, ulterior, Institutul de Teatru, unde profesoara Aura Buzescu l-a invatat ce inseamna rigoarea si disciplina. A inteles ca teatrul inseamna sinceritate, economie de mijloace si autenticitate. A inteles ca trebuie sa fie el insusi, ca tot ceea ce vrea sa exprime, pe scena sau in filme, se afla inauntrul sau. Dincolo de aparenta masivitate a lui Victor Rebengiuc, se intrevede sensibilitatea lui, o duiosie abia perceptibila cand il intalnesti prima data. Nu a facut niciodata rabat de la verticalitate si seriozitate. Si, dintr-o data, cand nu te astepti, printr-un gest, printr-o privire, printr-un cuvant, sub ochii tai, se produce miracolul metamorfozei lui, iar gingasia si delicatetea sa te lasa fara grai. "Weekend Adevarul": Care e prima dumneavoastra imagine legata de copilarie? Aveam o familie modesta, ne mutam in fiecare an de la o adresa la alta, in case simple. De-abia apucam sa ne obisnuim intr-o casa, ca, dupa un an, proprietarul spunea: "Chiria va costa mai mult", si atunci, bunicul, care era seful familiei, umbla sa gaseasca altceva. Urcam frumos mobilele in camion, ne asezam deasupra si o luam din loc, de obicei in partea cealalta a Bucurestiului. Ne-am mutat pe rand din Dristor in comuna Rosu, de acolo la Chirigiu, de la Chirigiu in Mihai Voda. Acolo am stat ceva vreme, cat timp am fost student, si pe urma am capatat un apartament langa restaurantul Perla. De acolo ne-am mutat intr-un apartament de langa Cismigiu. De aici, de unde locuiesc acu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro